G. Calinescu: Enigma Otiliei
Stanica Ratiu
- caracterizare -
Stanica Ratiu-caracterizare – 1 George Calinescu: Enigma Otiliei
Stanica Ratiu este personaj care se agita mult, care vorbeste mult si care, prin faptele sale, prin gândurile exprimate se înscrie în lungul sir al arivistilor. Îsi gaseste filatiuni cu Dinu Paturica, cu Tanase Scatiu si cu Lica Trubadurul. Dar este, în acelasi timp si tipul demagogului, alaturi de Nae Catavencu al lui I. L. Caragiale.
Parvenitismul lui este de o factura noua, asa cum si societatea în care evolueaza este cu totul diferita de cea din secolul trecut, traind într-o lume unde „Zeul la care se închina toti este banul” (Balzac).
Stanica Ratiu este sotul Olimpiei, fiica mai mare a Aglaei, sora lui Costache Giurgiuveanu. Este avocat, dar fara clienti si este dornic de a se îmbogati. Ca si pentru Aglae, pentru Stanica banii reprezinta totul. Casatoria lui cu Olimpia nu are loc, pentru ca Simion, tatal Olimpiei, nu vrea sa-i lase acesteia casa promisa ca zestre.
Personajul are tinuta îngrijita, e un om în pas cu moda si degaja multa hotarâre. „Era rosu la fata, fara sa fie propriu-zis gras, de o sanatate agresiva, constrastând cu parul mare si negru, foarte cret si cu mustata în chip de musca. Un guler tare si înalt tinea o cravata înfoiata ca o lavaliera. Venise îmbracat într-un costum de soie-écrue deschis si Felix fusese izbit, de la început, de largimea hainei si de ridicula dimensiune a canotierei de paie, care abia îi cuprindea parul”.
Ceea ce nuanteaza autorul în cazul lui Stanica este vocea. Când intra în casa lui Costache, „Stanica vorbea sonor, rotund, cu gest artistic si declamator”.
Stanica provine dintr-o familie foarte numeroasa. Astfel, putina avere pe care a avut-o s-a risipit împartindu-se între rude. Stanica este astfel hotarât sa recapete prin indiferent ce mijloc banii care sa-i asigure traiul.
Arma lui secreta este arma cuvintelor. Plasate cu dibacie, cuvinetele lui, urmate de înclinari semnificative din cap, de gesturi ale mâinii sau semne facute cu ochiul se transforma în adevarate sageti otravite.
Stanica seamana cu mos Costache în unele privinte. El împrumuta bani de la toti, chiar si de la tanti Marina. Auricai îi spune ca viata e un „lung martiriu”, iar Aglaei îi spune ca trebuie sa-i redea Olimpiei libertatea devreme ce nu-si poate gasi un loc potrivit lui în societate.
Stanica este cel mai vorbaret personaj al operei, dar asta nu-l împiedeca sa întreprinda actiuni pur rationale calculate premergator. De Olimpia s-a legat sperând ca va avea o situatie materiala sigura, dar nu are pentru ea nici unul dintre nobilele sentimente trâmbitate cu diferite ocazii. O cultiva pe Georgeta, întretinuta unui general, o prostituata influenta.
Dotat cu o locvacitate desavârsita, tine discursuri despre morala, religie, societate, despre familie în care vede un fundament al societatii. Ov. Cromalniceanu în considera „Un Catavencu al ideii de paternitate”. „<
Impostor, volubil, grosolan, trivial, demagog, patetic si naucitor de locvace, Stanica „are geniu”, adopta maniere distinse cu Aglae, pe Aurica „o ia în brate si o saruta viguros”. Bun cunoscator de oameni, exercita asupra interlocutorului o influenta puternica, are o capacitate de adaptabilitate fantastica, este un actor talentat, jucând cu fiecare alt rol, în functie de interes. În timpul bolii lui Costache Giurgiuveanu, Stanica îi povesteste despre decesele unor persoane, „cu o viteza satanica”, înspaimântându-l pe batrân.
În cursul bolii lui mos Costache, Stanica are o singura preocupare: gasirea banilor. Profita de ocazia ivita si de conjuctura favorabila si îi fura banii lui mos Costache sub ochii plinin de groaza ai batrânului care are un subit soc si moare: „ba-banii, pungasule”. Dupa ce a ascuns cu grija banii, o paraseste pe Olimpia fara remuscari si se casatoreste cu Georgeta, tintind parvenirea economica si chiar politica.
Îsi face firma de avocatura, patroneaza tripouri si cercuri de morfinomani si este propulsat de noul sau statut social în viata politica, devenind o personalitate remarcabila a acestei societati în care nu conteaza mijloacele de parvenire, ci numai banii, averea, bogatia.
Personajul este un actor desavârsit. Îsi interpreteaza propria existenta ca si când s-ar afla pe o vesnica scena.
Dintre toate personajele romanului este singurul care reuseste. Victoria e motivata: Stanica e un geniu al raului.
...
