Stefan Gheorghidiu - analiza

Naratorul este o voce a autorului, un “ambasador” al acestuia în lumea fictiva a operei, un eu epic al operei. Având în vedere unghiul din care un narrator reda lumea, exista 3 tipuri de asemenea unghiuri, numite perspective narrative. Perspectiva narativa este punctual de vedere al naratorului sau viziunea lui asupra lumii. Merita mentionat faptul ca într-o opera literara pot exista mai mult tipuri de perspectiva si se poate trece prin alternare de la o perspectiva la alta.
Prin urmare, exista perspectiva narativa subiectiva, a naratorului implicat afectiv în evenimentele prezentate. Naratorul joaca si rolul unui personaj, iar faptele nu sunt prezentate chronologic, ci într-o ordine personala dictata de propria constiinta. Naratorul comunica la persoana I si se concentreaza asupra propriului univers sufletesc, iar, din acest motiv, lumea prezentata se înfatiseaza cititorului dintr-un singur unghi. Aceasta perspectiva e specifica prozei psihologice si memorialistice.
Perspectiva obiectiva, „dindarat”, presupune un narator ce stie mai multe decât personajele si reda evenimentele fara sa se implice. El este un narator omniscient. Acest gen de perspectiva este specifica prozei realiste din secolul al-XIX-lea.
Perspectiva impersonala, “din afara”, presupune un narator ce stie mai putin decât personajele, el fiind doar un martor al avanimentelor pe care nu le comenteaza, lasând cititorului misiunea de a da semnificatie textului.
Prin romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi”, ca si prin estetica privitoare la aceasta specie, Camil Petrescu a înnoit romanul românesc interbelic prin sincronizarea cu literatura universala.
„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi” este un roman modern de tip subiectiv deoarece are drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la pers I, luciditatea autoanalizei, anticalofismul, dar si autenticit