Stefan Gheorghidiu II

Orice opera literara epica instituie o relatie de comunicare specifica si presupune existenta instantelor comunicarii narative: autor, narator, personaj si cititor. Comunicare se face dinspre autor catre cititor prin intermediul naratorului si al personajelor.
Autorul este o persoana reala care-si imagineaza si scrie un text literar. Acesta cuprinde în mesajul operei sale elemente intentionate si neintentionate, latura neintentionata rezultând din nivelul sau cultural, conceptia de viata, experienta sa, etc. Cititorul este persoana reala careia îi este destinat textul literar, text pe care îl cunoaste prin actul nararii. Un cititor profesionist este criticul literar. Naratorul este o voce delegata de autor pentru a povesti întâmplarile. Acesta este o proiectie fictionala a emitatorului mesajului. El relateaza dintr-un anumit unghi numit perspectiva narativa, care poate fi subiectiva, obiectiva sau impersonala. Personajul este imaginea rezultata din fantezia autorului. Este un „om de hârtie” care comunica mesajul din interiorul operei prin replici, fapte, felul cum gândeste, relatiile cu celelalte personaje, nume, etc.
Într-un roman modern de tip subiectiv, cum este si „Ultima noapte...” de CP, personajul principal al operei, Stefan Gheorghidiu, se identifica ca naratorul, rezultând un unghi subiectiv din care sunt relatate întâmplarile. Pe parcursul nararii, romanul urmareste efectele a doua întâmplari traite de Stefan - iubirea si razboiul, analizate numai din perspectiva personajului-narator.
Ceea ce caracterizeaza personajele din romanele si dramele lui CP este faptul ca ele se afla într-un permanent conflict cu lumea din jur. Starea conflictuala este puternic interiorizata. Încercarea de a supravietui într-o lume considerata ostila sau nedemna se face printr-o trasatura de caracter distinctiva, manifestata aproape exclusiv.
Stefan Gheorghidiu este un stralucit student la Filozofie, lipsit de mijloace materiale deosebite, deoarece tatal sa