Prâslea cel voinic si merele de aur
cules de Petre Ispirescu

Cules si publicat de Petre Ispirescu în volumul „Legendele sau basmele românilor”, „Prâslea cel voinic si merele de aur”, prin întâmplari si profilul personajelor, este un basm fantastic. Tema este cea specifica, raportul bine-rau, iar deznodamântul aduce triumf binelui.
Basmul este specie a epicii populare si culte, în proza sau, mai rar în versuri, de mare întindere, cu o raspândire mondiala, în care se nareaza întâmplari reale ce se împletesc cu cele fantastice. La actiune participa personaje imaginare, înzestrate cu puteri supranaturale, ce reprezinta binele si raul, iar în final acesta este învins.
Basmul are structura schematizata, în general respectata. Basmele populare românesti au toate caracteristicile folclorului: traditionale, anonime, colective, orale.
Subiectul se poate rezuma cu usurinta.
A fost odata ca niciodata un împarat care avea trei fii. În gradina împaratiei sale se afla un pom care facea mere de aur, din care împaratul nu reusise sa guste, deoarece erau furate înainte de a se coace. An de an, în perioada coacerii, multi voinici, inclusiv cei doi fii mai mari ai împaratului, au pazit pomul pentru a prinde hotul, dar totul fusese în zadar. Numai Prâslea reuseste sa-l raneasca si sa duca mere tatalui sau.
El porneste, împreuna cu cei doi frati mai mari, în urmarirea hotului si, la un moment dat, drumul duce catre tarâmul celalalt. Voinicul coboara pe celalalt tarâm si ajunge la palatele zmeilor care furasera trei fete de împarat. El se lupta cu zmeii, îi omoara, elibereaza fetele si, dupa ce transforma palatele în trei mere, se întoarce la locul pe unde coborâse. Fratii sai trag afara numai pe cele trei fete iar pe Prâslea îl parasesc cu gând sa-l piarda. Ramas pe tarâmul celalalt, voinicul salveaza puii unei pasari de zgripsor, care, drept recunostinta, îl scoate la suprafata pamântului.
Revenit în împaratia tatalui sau, dupa multe încercari, este recunsocut,