Stilul prozei lui Ioan Slavici II



Ioan Slavici este cunoscut, in primul rand, pentru nuvelele sale care aduc o viziune realista asupra satului transilvanean, dar si pentru primul roman de amploare inainte de Ion, care descrie viata satului : « Mara ».

Caracteristici generale ale stilului

Stilul este in principal sobru, de un anticalofilism inconfundabil si de o mare precizie si plasticitate.
- temele specifice : patima banului, dragostea, transformarea (evolutia) omului

Limbajul

Traditionalismul lui Slavici se distinge prin reproducerea intocmai a vocabularului taranesc : limbajul este intesat cu regionalisme, presarat cu expresii ca "vorba e", "abunaoara", si alte constructii neaose cautate inadins pentru a reda fidel atmosfera vremii.

Elementul moralizator

Moralitatea este un factor extrem de important in scrierile lui Slavici. Mai mult ca la orice alt scriitor, aici observam cum prin cuvintele naratorului obiectiv transpare deseori un spirit justitiar. Finalul operelor aduce o stare de echilibru, care este atins tocmai prin pedepsirea tuturor personajelor care prezinta lacune din punct de vedere etic
in finalul nuvelei « Moara cu noroc », in tabloul final, apar batrana mama si copiii, expresia intelepciunii si , respectiv, a inocentei ; Ghita si Ana au cazut victima propriilor pacate si moartea lor a creat contextul pentru un nou inceput – viata copiilor lor.
romanul « Mara » culmineaza cu moartea macelarului Hubar, vinovat de destinul ratat al lui Bandi ; baiatul este mijlocul prin care Hubar este tras la raspundere pentru pacatul sau, si pedeapsa lui este moartea.
Tot in « Mara » observam simtul datoriei foarte dezvoltat in cazul Persidei : ea , spre deosebire de mama ei, probabil din cauza educatiei obtinute la manastire, se ghideaza dupa un cod strict care, desi la inceput se afla in opozitie cu sentimentele pentru Natl, in timp, ajunge sa fie aplicat si in cazul iubirii.


Stilul indirect liber

Prin folosirea stilului indirect liber, Sl