Strainul


De Albert Camus

Personalitate complexa a culturii franceze, Albert Camus se afirma ca scriitor paralel si tangential cu formarea unui nou curent ideologic, existentialismul, al carui fundament teoretic îl ofera prin doua eseuri filosofice (Mitul lui Sifis-1942 si Omul revoltat-1951), desi toata viata neaga aceasta contributie.
Exista opere literare care au mai multe “intrari” si “iesiri”. Elocvente în acest sens sunt numeroase povestiri si romane de Fr. Kafka, J. Joyce, M. Proust si altii. Pentru întelegerea unor astfel de scrieri, faptul acesta nu este lipsit de semnificatie. Maniera de organizare ideatica si stilistica a unor texte indica adeseori si modul lor cel mai fertil de abordare.
Opera literara a scriitorului francez Albert Camus (1913-1960) este si ea organizata în acelasi fel. Dar spre deosebire de alti scriitori, în centrul ei exista un puternic nucleu teoretic, format din Mitul lui Sifis (1943) si Omul revoltat (1951).
Cele mai reprezentative romane camusiene (Strainul 1942, Ciuma 1947) ca si unele drame ale sale (Neîntelegerea 1944, Caligula 1944), au un caracter exponential, fiind saturate ideile din eseurile sale, care au o rezonanta europeana. Dar, Albert Camus nu era un filosof si nici nu-i facea placere sa fie denumit în acest fel. El avea mai degraba structura unui moralist, asa cum fusese, de pilda Pascal în secolul al XVII-lea. Jean Grenier, profesorul sau de la Universitatea din Alger, a avut un rol imens în formarea sa intelectuala, fapt pe care Albert Camus l-a remarcat întotdeauna cu recunostinta.
Dar, dincolo de toate acestea, punerea temeliilor conceptelor de om absurd si literatura absurda, ca si formularea ipostazelor de revolta si literatura a revoltei presupune o larga arie de informare, sustinuta de un spirit speculativ extrem de subtil.
Nascut la Moldovi (Algeria), Albert Casmus este fiul unei servitoare de origine spaniola. Dupa numai un an de la nastere , tatal sau (francez-alsacian) moare în luptele de