Substantivul


Substantivul arata ce este ceva.
Substantivul este partea de vorbire (flexibila) care denumeste (de nume) obiecte gramaticale
„ flexibil” - care îsi schimba forma
-fiinte: câine,fetita,Ion,Maria
-nume de lucruri: televizor,teracota,scaun,carte
-nume de fenomene din natura: fulger,roua, ploaie, bruma
-nume de actiuni
Atentie: actiunea înseamna verb,numele actiunii este substantiv
Actiune: a cânta
numele actiunii: cântec,cântare
-nume de însusiri
Atentie: cuvântul care arata o însusire se numeste, este adjectiv, numele însusirii este substantiv
adjectiv: sârguincios, sârguincioasa
numele însusirii este substantiv: sârguinta
lenes, lenesa __________________lene, lenevie
ex.: Sârguinta tese pânza, iar lenea pierde vremea.
Cum se pot gasi substantivele fara definitie?
a).substantivul se poate numara:
un om, doi oameni,
o mama, doua mame,
un pod, doua poduri,
b).cuvântul care poate primi înainte sau dupa cuvintele: aceste, acestea (acest, aceasta) sunt substantive;
acest om, omul acesta

Clasificarea substantivului:
a). dupa alcatuire: substantiv simplu (soare,floare); substantiv compus (floarea-soarelui);
b). Dupa obiectul denumit:substantiv comun (arata obiecte de acelasi fel) oras, sat, fetita; substantiv propriu (denumeste un anume obiect spre a-l deosebi de celelalte obiecte de acelasi fel) -Timisoara, Pecinisca, Madalina.
Exista substantive: tiner(et), bred(et), Fag(et), frunz(is), pietr(is), studen(time).
Substantivul poate fi însotit sau nu de articol.

Articolul este parte de vorbire care însoteste un substantiv si arata în ce masura obiectele denumite de substantiv sunt cunoscute vorbitorului.

Articolul hotarât are urmatoarele forme: -l, -lui, -i, -lor;
-a, -i, -le, -lor;
lui
-articolul hotarât se pune la urma substantivului sau înlo