Suflete tari
Camil Petrescu

Personalitate complexa si contradictorie, Camil Petrescu dominase epoca dintre cele doua razboaie mondiale. La noi este, poate exemplul cel mai stralucit de scriitor, care a stiut sa rezolve dificultatile gândirii în congruenta lor artistica. Una dintre cele mai cunoscute piese de teatru ale sale, „Suflete tari” a aparut in volumul „Teatru”, fiind pusa în scena în anul 1992 la Teatrul National din Bucuresti.
Drama este o specie a genului dramatic în proza sau versuri, în care se prezinta personaje puternice, cunoscând conflicte interioare si aflate în opozitie cu forte superioare lor, care tind sa le distruga. Drama prezinta întâmplari apropiate de realitate în timp ce personajele stau sub semnul verosimilului. Acestea (dramele) pot fi istorice (B.S.Delavrancea – „Apus de soare”, R.P.Hasdeu – „Razvan si vidra”), psihologice (Camil Petrescu – „Suflete tari”, „Jocul ielelor”) sau sociale.
Dramele au fost numite drame de idei si prezinta destinul intelectualilor sau al oamenilor superiori, însetati de absolut. Fiecare protagonist traieste sub obsesia unei idei de care nu se poate desprinde, precum obsesia lui Andrei Pietraru legata de Ioana, din opera camilpetresciana – „Suflete tari”.
În drama „Suflete tari”, precum si in celelalte opere ce apartin teatrului lui Camil Petrescu, actiunea cade în plan secund, accentul fiind pus pe drama interioara a protagonistilor si pe starile de constiinta în spiritul formelor moderne de abordare a prozei. Aceasta opera este compusa din trei acte alcatuite din 14, 5 respectiv 7 scene, actiunea desfasurându-se în anul 1913, în casa boierului Matei Boiu-Dorcani, tema constând în drama omului superior inadaptabil.
Titlul piese de teatru, „Suflete tari”, este o metafora care se refera la cele trei personaje din Utopia, Andrei, Ioana si Matei. Fiecare personaj îsi urmareste idealul cu perseverenta si este gata sa faca orice sacrificiu pentru a-l atinge. Metafora desemneaza puterea morala a personajelor, tar