Sursele de inspiratie


Prima nuvela istorica din literatura romana, “Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi, apare la 30 ianuarie 1840 in primul numar al revistei “Dacia literara”, imediat dupa articolul “Introductie” semnat de Mihail Kogalniceanu. Nuvela reprezinta o ilustrare a uneia dintre cele mai importante tendinte ’48 si anume inspirarea scriitorilor din trecutul istoric national, pentru a obtine o opera cu caracter pur original.
Nuvela lui Negruzzi poate fi asezata sub semnul a doua curente literare distincte si marcante: ea este clasica prin perioada in care este conceputa (secolul 19-secolul clasicismului) si romantica prin tema abordata.
Sursele de inspiratie ale lui Negruzzi sunt “Letopisetul …” lui Grigore Ureche si cronica lui Miron Costin, din care culege cateva informatii. In ceea ce priveste actiunea nuvelei, se remarca si numeroase puncte divergente intre adevarul istoric si cadrul nuvelei (scriitorul modifica destinul unor personaje pentru a-i da operei un plus de dramatism): in nuvela Lapusneanul este intampinat la granita de Veverita, Motoc, Spancioc si Stroici, cand de fapt , in realitate, ei se aflau in Polonia; intalnirea dintre Alexandru L. si cei patru boieri declanseaza conflictul, constituindu-se in intriga operei; moartea lui Motoc reprezinta tot o fictiune, din aceeasi perspectiva.
Personalitatea istorica pe care extraordinara reusita literara a lui Negruzzi a scos-o definitiv din relativul anonimat al atator domni ce s-au succedat la tronul Moldovei intrupeaza, in viziunea autorului, destinul accidentat romantic, cu suisuri conjuncturale vertiginoase urmate de caderi spectaculoase (dobandirea tronului in prima domnie urmata de pierderea lui, apoi o alta ascensiune urmata de prabusirea definitiva in moarte) si, in forma excesiva, romantica, trasaturile omului epocii: setea de putere despotica si cruzimea.
In aceasta opera insusi tema este de factura istorica: evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldov