Tema drumului - analiza

Considerat de G.Ibraileanu o „epopee a poporului român” ,”Povestea lui Harap-Alb” este cel mai reprezentativ basm al lui Creanga,o plasmuire artistica a realitatii cu multiple valente psihologice,etice si estetice,o sinteza a spiritualitatii românesti ce cuprinde o întreaga filozofie asupra vietii,un mic roman de aventuri cu un subiect fabulos în care sunt valorificate teme si motive de circulatie universala.
Titlul neobisnuit al basmului este un oximorom.Cuvântul „Harap” înseamna sluga,rob,iar cuvântul „alb” sugereaza un suflet în care înca nu s-au scris semnele sarcedotale ale initierii.
Conform opiniei lui Vasile Lovinescu,alaturarea negrului (Harap) cu albul ar însemna unirea celor doua principii Yng si Yang.Fiu al Craiului si nepot al lui Verde Împarat,Harap-Alb este ales de soarta sa îi reuneasca pe frati asa cum doua jumatati ale cercului formeaza întregul.
În „Povestea lui Harap-Alb” Ion Creanga trateaza fabulosul în mod realist,basmul fiind caracterizat prin „originala alaturare a miraculosului cu cea mai specifica realitate” (G.Calinescu).
Subiectul se bazeaza pe universala lupta dintre bine si rau,pe antiteza dintre aceste doua forte simbol,ce se mentine însa în sfera normalitatii existentei.
Pâna la un punct „Povestea lui Harap-Alb” respecta tiparul narativ al basmului popular.În realitate el este un veritabil basm cult,având un font de roman.
Doi frati,Verde Împarat si Craiul traiesc de multa vreme la doua capete ale lumii fara sa se mai vada.Dupa opinia lui Vasile Lovinescu cei doi frati reprezinta în plan mitologic doua principii subordonate unul altuia ce guverneaza „o vasta lume primitiva,cazuta în haos.”
Verde Împarat,ajungând la batrânete fara a avea descendenti în linie masculina îi scrie fratelui sau,Craiul,cerându-i unul dintre feciori ca urmas la tron: „Amu cica împaratul acela , aproape de batrânete,cazând la zacare , a scris carte fratine-sau Craiului ,sa-i trimita grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoti,ca sa-l l