Tema iubirii in poeziile :

’’Lacul’’, de Mihai Eminescu,

“Izvorul noptii”, de Lucian Blaga,

’’Emotie de toamna ’’, de Nichita Stanescu’’


Tema iubirii, este prezenta in diferite arte: muzica, pictura, literatura; are o larga circulatie in literatura romana si in cea universala si a fost abordata din cele mai vechi timpuri, caci iubirea este sentimentul uman care se intalneste in diferite ipostaze: iubirea fata de semeni, natura, Dumnezeu. Iubirea ca relatie a unui cuplu de indragostiti, a fost tratata in toate genurile literare: liric, epic si dramatic.
In toate cele trei creatii lirice, iubirea apare ca sentiment al unui cuplu de indragostiti. Iubirea are diferite ipostaze: a iubirii dorite dar neimpartasite (Lacul), a idolatrizarii (Izvorul noptii) si cea a iubirii vulnerabile (Emotie de toamna).
In relatia cuplului prezent si activ este doar indragostitul, care reprezinta si eul liric.
Visul de iubire, contemplaera sau invocarea se consuma in mijlocul naturii.
Aceasta apare ca o modalitate de evidentiere a sentimentelor, a starilor de spirit ale indragostitilor.
In ’’Lacul’’, natura este luxurianta, pregatita sa intampine realizarea iubirii, in ’’Izvorul noptii’’, noaptea ochilor iubitei curge peste intreaga fire, iar in ’’Emotie de toamna’’ elementele naturii reprezinta polii intre care penduleaza eul liric.
Ipostazele in care apare iubirea genereaza anumite stari sufletesti. In ’’Lacul’’ apare zbuciumul sufletesc determinat de asteptarea iubitei. Indragostitul din ’’Izvorul noptii’’ se extaziaza in fata fiintei adorate, iar sufletul celui din poemul ’’Emotie de toamna’’ traieste teama pentru pierderea iubirii.
Cuplul presupune si prezenta persoanei iubite. In prezent si activ este doar eul liric- indragostitul- pe cand fiinta iubita este o imaginatie a mintii poetului (Lacul), fie o prezenta reala (Izvorul noptii) sau ca interlocutor indiferent la implorarea iubitului (Emotie de toamna). Eul liric o cheama, o adora, o implora pe iubita sa.
Elemetele fiz