TESTAMENT
TUDOR ARGHEZI
Semnificatia celei de a 3-a strofe privind chinuitorul drum de la gand si simtire la cuvantul in stare “cand sa-mbie,cand sa-njure”;principala sursa a lexicului arghezian-graiul strabunilor “cu-ndemnuri pt. vite”; recunoasterea,ca atare,in textul poeziei “Testament”,a unui cald omagiu adus de autor truditorilor gliei,implicit pastratorii celei mai de pret avutii nationale care este limba; accentul pus de poet pe munca de creatie in “mii de saptamani”,in care arhitectul de “catapetesme de cuvinte”, “iveste”, “preface”, “preschimba”, “face”, “isca” (sinonime cu “a crea”).
Adresarea directa,mijloc de comunicare dintre poet si urmas,interlocutor imaginar,pe care-l va inzestra cu rezultatul stradaniei lui de o viata: “un nume adunat pe-o carte”, expresie a acumularilor de catre poet a suferintelor si revoltei “strabunilor”, al caror destin metaforic este comunicat: “Prin rapi si gropi adanci” “suite” “pe branci” in aspiratia spre lumina.
Misiunea urmasului sa poarte mai departe flacara revoltei din “carte”,pana la eliberarea deplina a omului de orice ingradire;de aici,rolul poetului de liant intre generatii,asumandu-si raspunderea de a-i razbuna,prin arta scrisului,pe “robii cu saricile pline/De osemintele varsate-n mine”.
Saltul realizat din planul material in cel spiritual,gratie deopotriva muncii indarjite a taranului ca si a celei a creatorului “cartii”: “Ca sa schimbam,acum,intaia oara,/Sapa-n condei si brazda-n calimara./Batranii-au adunat printre plavani,/Sudoarea muncii sutelor de ani”.
Valorificarea uratului de catre A. ,principalul element novator al liricii interbelice;modelul: “Florile raului”,volumul de versuri apartinand lui Ch. Baudelaire, una din statornicile calauze ale esteticii argheziene,asa cum se condenseaza in fragmentul: “Din bube,mucegaiuri si noroi/Iscat-am