Timp cronologic

Prin romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi”, ca si prin estetica privitoare la aceasta specie, Camil Petrescu a înnoit romanul românesc interbelic prin sincronizarea cu literatura universala.
„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi” este un roman modern de tip subiectiv deoarece are drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la pers I, luciditatea autoanalizei, anticalofismul, dar si autenticitatea definita ca identificarea actului de creatie cu realitatea vietii, ca experienta nepervertita, cu traire febrila.
Romanul este scris sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan Gheorghidiu. Înca din primele propozitii se observa ca scriitorul a optat pentru perspectiva subiectiva a naratorului personaj, frecventa în romanul modern. Prin monolog interior, Stefan Ghe analizeaza, alternând sau interferând, aspecte ale planului interior (trairi, sentimente, reflectii) si ale planului exterior (fapte, tipuri umane, relatii cu ceilalti). Naratorul este egal cu personajul, iar viziunea lui este „împreuna cu”, o viziune cu focalizare interna presupunând implicarea naratorului în evenimente.
Textul narativ este structurat în doua parti precizate în titlu, care indica temele romanului si cele doua experiente fundamentale de cunoastere traite de protagonist: dragostea si razboiul. Daca prima parte reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuate (dintre Stefan Gheorghidiu si Ela), partea a doua, construita sub forma jurnalului de campanie al lui Gheorghidiu, urmareste experienta de pe front, în timpul primului razboi mondial. Prima parte este în întregime fictionala, în timp ce a doua valorifica jurnalul de campanie a autorului („Toate întâmplarile din volumul doi le-am trait aievea, alaturi de regimentul meu”), articole si documente din epoca, ceea ce confera autenticitate naratiunii.
Unitatea romanului este asigurata de unic