Titlul schitei
Ion Luca Caragiale (1852-1912) a ramas, pâna astazi, cel mai mare dramaturg din literatura româna, mai ales prin comediile: „O noapte furtunoasa”, „O scrisoare pierduta” si „D-ale carnavalului”, în care prezinta aspecte caracteristice ale societatii românesti de la sfârsitul secolului al XIX-lea.
Schita este o opera epica- o naratiune- în proza, de mici dimensiuni, în care se relateaza o singura întâmplare semnificativa din viata unor personaje. Actiunea din shita se petrece într-un interval de timp scurt, cel mult o zi, si într-un spatiu restrâns.
În opera literara „D-l Goe…”, care este o shita, I.L.Caragiale evidentiaza efectele daunatoare pe care ducatia gresita din familie le are asupra comportamentului copilului.
Titlul schitei este alcatuit din numele personajului principal,Goe, precedat de abrevierea apelativului ironic „Domnul”. Întâmplarile narate evidentiaza contradictia dintre esenta si aparenta, deoarece comportamentul copilului este o parodiere a conduitei civilizate si mature.
Fiind o opera epica, autorul îsi exprima în mod indirect gândurile si sentimentele prin intermediul actiunii si al personajelor. Întâmplarile sunt povestite prin intermediul naratorului. Spre deosebire de schita „Vizita”, în care naratorul este si personaj, aici naratorul îsi anunta de la începutul schitei intentia de a ramâne în afara faptelor relatate la persoana a III-a.
Ca în orice opera literara epica, schita „D-l Goe…” poate fi structurata pe momentele subiectului.
Întâmplarea povestita se rezuma la o calatorie cu trenul din urbea X pâna la Bucuresti a tânarului Goe, împreuna cu „cele trei dame”: mam`mare, mamitica si tanti Mita. Motivul calatoriei, care constituie si intriga actiunii, este anuntat de la început: „Ca sa nu mai ramâie repetent si anul acesta”.
În expozitiune sunt prezentate cele trei „dame”, care, „frumos gatite”, asteapta împreuna cu „tânarul Goe”, pe peronul gar