Titu Maiorescu - autor canonic
(1840-1917)


Titu Maiorescu, critic si estetician, mentorul societatii culturale „Junimea” si initiatorul cenaclului cu acelasi nume, are meritul incontestabil de a fi format în cultura noastra o stare de spirit superioara si de a fi descoperit si încurajat afirmarea marilor clasici: Mihai Eminescu, Ion Creanga, I. L. Caragiale, Ioan Slavici. Solida si vasta cultura a lui Maiorescu s-a reflectat în numeroasele studii si lucrari politice, filozofice, critice, lingvistice si estetice, în activitatea permanenta pe care a desfasurat-o pentru dezvoltarea limbii si literaturii române.

Titu Maiorescu – idei filozofice preluate si exprimate în operele sale:
principiul purificarii prin arta este preluat de la Aristotel;
misiunea artei este aceea de a exprima frumosul – idee preluata de la Hegel;
arta este o finalitate fara scop – conceptie ce aprtine lui Kant;
menirea artei este aceea de a moraliza – principiu împrumutat de la Schopenhauer.

Titu Maiorescu – idei estetice:
1. În studiul “O cercetare critica asupra poeziei de la 1867”, Maiorescu da, pentru prima oara, definitia poeziei:
“Poezia, ca toate artele, e chemata sa exprime frumosul; în deosebire de stiinta, care se ocupa de adevar. Cea dintâi si cea mai mare diferenta între adevar si frumos este ca adevarul cuprinde numai idei, pe când frumosul cuprinde idei manifestate în materie sensibila.”
Poezia trebuie sa îndeplineasca doua conditii: una materiala (forma) si una ideala (continutul):
Conditiunea materiala a poeziei: “Prima conditiune, dar o conditiune materiala sau mehanica pentru ca sa existe o poezie în genere, fie epica, fie lirica, fie dramatica este ca sa se destepte prin cuvintele ei imagini sensibile în fantezia auditoriului si tocmai prin aceasta poezia se deosebeste de proza ca un gen aparte, cu propria sa ratiune de a fi”.
Conditiunea ideala a poeziei: “Ideea sau obiect