Margarint Vlad Alexandru
Facultatea de Litere
anul I, Literatura Universala si Comparata si Antropologie Culturala
Universitatea AL.I.Cuza Iasi



Titu Maiorescu - critic literar




În cea de-a doua jumatate a secolului al XX-lea, de numele lui Titu Maiorescu se leaga o întreaga miscare culturala ce avea sa puna bazele României moderne, directia junimista, care a impus, prin reunirea analizei concrete si particulare cu principiile generale, o armonie între intuitie si concept, aceasta fiind conditia kantiana fundamentala a progresului constiintei.
Prin cultura impresionanta si prin varietatea preocuparilor, prin temperamentul sau grav si imperturbabil, Maiorescu este mentorul incontestabil al întregii miscari de formare a constiintei estetice în spatiul culturii române. Ironia, cea mai reprezentativa trasatura a configuratiei spirituale junimiste, manifestata atât împotriva aderentilor cât si a adversarilor este în strânsa interdependenta cu acea atitudine centrala numita “respectul adevarului”, care viza actiunile cele mai importante ale Junimii: în estetica, în problemele limbii, în viata culturala, sociala si politica. În plus, tinând cont de strategia critica maioresciana, aceea a “sintezei generale în atac”1, Ibraileanu vorbeste, nu tocmai întemeiat credem, despre “atitudinea dispretuitoare si negativa”2 a predecesorului sau.
Tudor Vianu este cel care formuleaza transant interdependenta dintre Junimea si cel care I-a fost conducatorul recunoscut: fara activitatea teoretica maioresciana, Junimea nu ar fi pus bazele unei “directii noi” în procesul de constituire treptata a spiritului modern al culturii române, dupa cum fara societatea în sine, conceptia lui Maiorescu ar fi actionat în gol, însusi rolul lui de critic si îndrumator putând fi pus sub semnul îndoielii.
În evolutia criticii românesti, aparitia lui Maiorescu constituie o interogatie principiala deoarece el nu este în totalitate un produs al “spiritului critic” moldovenesc (Garabet Ibraileanu), desi