Toma Alimos
demonstratie –

Baladele populare se mai numesc „cantece batranesti”, termenul „balada” fiind introdus in critica noastra literara de poetul Vasile Alecsandri. Balada Toma Alimos este o capodopera a literaturii populare romanesti.
Toma Alimos apartine genului epic in versuri deoarece gandurile, ideile, sentimentele autorului sunt exprimate in mod indirect prin intermediul personajelor si al actiuni si totodata prezinta elemente specifice: narator, personaje si actiune.
Balada, secie a epicii populare in versuri, prezinta o intamplare neobisnuita din trecutul indepartat, cu un numar mic de personaje prezentate in antiteza si in care realul se impleteste cu fabulosul.
Toma Alimos apartine baladelor care evidentiaza conflictul feudal, dar cu un scenariu propriu, intrucat principalul cnflict este unul de proprietate. Aici nu apare conflictul consacrat al baladelor haiducesti, intre haiduc si potera. In balada Toma Alimos intalnim motive specifice creatiei populare: motivul singuratatii, motivul comuniuni omului cu natura, motivul relatiei om-natura, motivul conflictului feudal si motivul testamentului.
Partea expozitiva a baladei se deschide cu formula introductiva „foicica fagului”, care solicita atentia ascultatorului. Toma Alimos se afla in mijlocul naturi, alaturi de calul sau, fiind astfel localizat cadrul actiunii. Cadrul natural descris este la „poalele muntelui”, de unde se deschide campia „verde-nchisa”. Portretul haiducului e creionat cu simpatie de creatorul popular. Prin versuri scurte, poetul anonim ii prezinta cateva trasaturi dominante: inalt de statura, puternic, cu ochi negri, intelept, viteaz etc. Insusirile fizice si morale sunt imbinate: „inalt la stat/mare la sfat”. Superlativul „viteaz cum n-a mai stat” este realizat cu ajutorul unor expresi populare si sporeste atmosfera de fabulos. Limbajul este simplu alcatuit din cuvinte populare arhaisme (palos) si regionalisme (brandusel, priponit). Monologul reliefeaza singuratatea haiducului si