Caracterizarea lui Toma Alimos din balada cu acelasi nume

În cântecele sale epice poporul si-a cautat eroii, a preamarit faptele lor de curaj si vitejie, exprimându-si totodata dragostea, admiratia, respectul si recunostinta fata de acestia.
Un astfel de personaj este si Toma Alimos, eroul baladei haiducesti cu acelasi titlu. El este personajul principal, fiind prezentat în toate momentele actiunii. Este înfatisat mai întâi în mijlocul naturii încercând sa-si alunge singuratatea , apoi în confruntarea directa cu Manea, iar în finalul baladei în momentul mortii. Astfel, însusirile lui se dezvaluie treptat, de-a lungul actiunii, pe masura nararii faptelor.
Personajul este, asa cum precizeaza însusi autorul anonim, “ haiduc din Tara de Jos “. Printr-un scurt portret, reluat de trei ori în continutul baladei, sunt evidentiate în mod direct, prin descriere, câteva din însusirile fizice si morale ale lui Toma, cum sunt statura impunatoare, întelepciunea si vitejia: “Sade Toma Alimos,/haiduc din Tara de Jos,/ nalt la stat,/ mare la sfat/ si viteaz cum n-a mai stat”/.
Daca sub aspect fizic se retin statura si ochii patrunzatori, însusirile lui morale sunt mult mai numeroase si contureaza un portret complex.
Haiducul iubeste natura si de aceea traieste în mijlocul codrului cu care este înfratit, deoarece îl ascunde de poteri :”ca-mi sunt mie fratiori,/ de poteri ascunzatori”.
Cu toate acestea, el traieste puternic sentimental singuratatii, deoarece, fire deschisa, sociabila si prietenoasa, duce dorul semenilor cu care simte nevoia sa comunice, sa se confeseze, dar în lipsa acestora el închina murgului, armelor si codrului si se bucura când îl vede pe Manea.
Cu toate ca Manea îl acuza de niste pretinse vinovatii, sincer, prietenos si omenos, Toma îi raspunde boierului cu politete si bun-simt “multumescu-ti frate Mane.”Cu calm si stapânire de sine , dar si cu un puternic simt al realitatii, închinat mai mult spre prietenie si întelegere decât spre cearta, el vrea sa înlatur