Toma Alimos
Sa se demonstreze ca „Toma Alimos” este o opera literara folclorica.
Opera „Toma Alimos” este o balada populara pentru ca înfatiseaza fapte si întâmplari din trecut, la care participa eroi cu însusiri deosebite, supranaturale. Pentru ca personajul principal este un haiduc, este o balada haiduceasca.
Este o opera literara populara pentru ca a circulat pe cale orala de la o generatie la alta. Circulând oral, creatorii anonimi si-au adus partea lor de contributie la cizelarea operei, de aici numarul mare de variante care îi confera operei caracterul colectiv. Înca de la începuturi, balada se cânta cu diverse prilejuri si chiar se dansa, de aici caracterul ei sincretic. Personajul principal al baladei întruchipeaza cele mai alese trasaturi ale poporului nostru: frumusete fizica si morala, ospitalitate, spirit de dreptate, dragoste fata de natura.
Motivele acestei opere sunt si ele de origine populara: motivul singuratatii, dorinta de un prieten cu care sa îti împartasesti bucuriile si necazurile, legatura cu natura, dragoste si pretuire pentru cal, pedepsirea ucigasului, motivul testamentului, dorinta eroului ca, dupa moarte sa ramâna în mijlocul naturii.
Ca în orice opera populara, evenimentele sunt prezentate în mod gradat. Toma este prezentat din momentul în care, în codru, se odihneste alaturi de murg, si pâna în momentul când moare. Ducând o existenta singuratica, haiducul îsi doreste un prieten cu care sa închine „vinul din burdusel” pentru ca murgul e „vita muta”, armele sunt „fiare reci”, ramânându-i numai codrul. Momentul sau de tihna este întrerupt de aparitia boierului Manea, „stapânul mosiilor”, care pentru niste pretinse daune îi cere drept vama calul. Pentru Toma, despartirea de tovarasul sau de haiducie este imposibila, si de aceea el îl roaga pe Manea sa închine vinul din burdusel, si dupa aceea sa discute în liniste. Acesta se preface ca ia plosca, si, cu mâna cealalta, îl înjunghie miseleste si fuge ca un las. Cu ultimele-i puteri, Toma îsi roaga murgul sa îl duca „ca vântul si ca gândul” ca sa îl pedepseasca pe cel care i-a curmat zilele. Ajutat de murg, Toma îi taie capul lui Manea, însa simte ca si de el se apropie moartea. El roaga murgul sa îl îngroape în mijlocul naturii iubite iar el sa se duca si sa ramâna alaturi de tovarasul sau de haiducie, „un tânar sprâncenat, si cu semne de varsat”. O alta trasatura acestei creatii literare populare, prezenta si în alte opere, este îmbinarea mestesugita a celor trei moduri de expunere: naratiunea, dialogul, descrierea.
Tot de factura populara sunt si cuvintele: „d-alei”, „savai” cât si a formelor diminutivale: „fratiorii”, „dragute”, „burdusel”, „frumusel”. O expresivitate si o bogatie de sensuri deosebita o da folosirea verbelor la început si la sfârsit la modul indicativ imperfect si la conditional-optativ în mijloc. Frumusetea baladei mai este data si de folosirea epitetelor, comparatiilor, personificarilor, dar si de faptul ca întâmplarile reale se împletesc armonios cu cele fantastice. Prin întregul ei continut, balada „Toma Alimos” ramâne ca una din cele mai frumoase creatii ale literaturii populare românesti.
...