Toma Alimos II
- povestire -

Poezia “Toma Alimos” este o creatie epica în versuri, o balada populara pentru ca prezinta momente importante din viata unui personaj înzestrat cu calitati deosebite, elementele reale împletindu-se cu cele fabuloase.
Titlul baladei reprezinta numele personajului principal (Toma Alimos).
Poetul anonim evoca haiducia ca forma a luptei sociale, alegând episoade semnificative din viata lui Toma Alimos.
În expozitiune, se prezinta locul actiunii, un peisaj de câmpie aflat în apropierea muntelui: “ foicica fagului ,\ la poalele muntelui…\ pe câmpia verde-ntinsa, \ si de cetine cuprinsa…”, si personajele baladei: haiducul Toma Alimos si boierul Manea.
Prin descrierea din cadrul expozitiunii se realizeaza o sinteza a peisajului românesc: munte, deal, câmpii, padurea de brad. În acest cadru natural, specific românesc, haiducul Toma Alimos zaboveste împreuna cu murgul sau. Se odihneste si se ospateaza. El este singuratic, ducându-si viata în singuratatea muntelui, si de aceea, nici armele, nici murgul nu pot suplini tovarasia omului. Gândurile si sentimentele lui se îndreapta asupra naturii cu care se simte înfratit: “închinari-oi codrilor, \ ulmilor si brazilor…”. Codrul, personificat fiind, simte apropierea primejdiei, se înfioara, , murgul necheza, iar armele ies din teci. Încordarea creste când apare Manea. Naratiunea este întrerupta aici de descrierea însusirilor fizice ale celor doi, descriere care prezinta în antiteza portretul lor fizic.
În intriga, dialogul dezvaluie motivele supararii lui Manea: faptul ca i-a înselat copilele, i-a tulburat apele, i-a distrus padurile, si pretinde “pe murgul vama”.
Toma, demn si cu simtul raspunderii va da seama pentru faptele sale, dar îl roaga sa nu fie acesta un motiv de dusmanie între ei.
În desfasurarea actiunii, sunt urmarite cu ajutorul naratiunii si al descrierii, atitudinile si reactiile opuse ale celor doua persoane si apoi înjunghierea miseleasca a lui Toma Alimos.
Poetul anonim pove