Tudor Arghezi
Tudor Arghezi (1880-1967) , poet , prozator si gazetar cu o cariera literara întinsa si foarte bogata , unul dintre autorii de prim rang a-i perioadei interbelice.
Biografia sciitorului , plina de cotituri , a ramas pâna astazi controversata în multe detalii.Nu-si încheie studiile , începe sa lucreze în fabrica , publicând în paralel versuri în reviste.În 1899 se retrage la Mânastirea Cernica , iar între 1900 si 1905 e diacon la Mitropolie.Pleaca în Elvetia , la Fribourg , unde este gazduit la o manastire.Audiaza cursuri universitare la Geneva.Învata sa lucreze ca bijutier si ceasornicar.Colinda prin Europa.Revenit în tara în 1910 , se afirma în primul rând ca jurnalist cu temuta verva politica.Ramâne în capitala în timpul ocupatiei germane din primul razboi mondial , scriind la Gazeta Bucurestilor si la Scena , publicatii devenite progermane , ceea ce îi aduce , dupa razboi , acuza de colaborationism si un an de închisoare la Vacaresti.În vrremea celui de al doilea razboi mondial este închis din nou , la Târgu-Jiu , pentru pamfletul Baroane , considerat a leza autoritatea militara hitlerista în România.Tinta a unor atacuri vehemente dupa instaurarea cumunismului , este marginalizat câtiva ani , opera lui fiind pusa sub interdictie.Dupa o serie de gesturi de fronda-vinde în piata cirese din gradina sa de la Martisor-se împaca cu oficialitatile.Din 1957 se bucura din nou de onoruri.Este ales membru al Academiei Române si al Marii Adunari Nationale.Opera lui câstiga tot mai multa pretuire dupa 1970 încoace.
Arghezi începe sa pubilce la 16 ani , dar debuteaza editorial mai târziu , la 47 de ani , când era deja bine cunoscut prin scrierile aparute în reviste.Volumul de versuri Cuvinte potrivite (1927) , sinteza a creatiei sale lirice de pâna atunci , este întâmpinat de critica literara ca un eveniment.Din acest moment Arghezi da la tipar , cu o întrerupere între 1947 si 1954 , numeroase volume de poezii si de proza , pâna catre sfârsitul vietii , înnoindu-si în repetate rânduri viziunea poetica.Este unul dintre marii scriitori români , a carui personalitate se lasa greu definita.
Alte repere bibliografice :Flori de mucegai (versuri , 1931) este una dintre cele mai temerare încercari românesti de a practica „estetica urâtului” în poezie.Carticica de seara (versuri , 1935) închipuie , dimpotriva , o lume a puritatii , a inocentei.Hore (versuri , 1939) este , în perioada interbelica , volumul cel mai reprezentativ pentru creatia jucausa a poetului.
...