JOCURILE ADOLESCENTEI
-referat-
Copilaria este cea mai frumoasa perioada din viata fiecaruia, reprezentând vârsta inocentei si a candorii. Jocul si joaca sunt elemente caracteristice copilariei, ele îi dau farmec, reprezentând o modalitate prin care copii pot descoperi lumea inconjuratoare si totodata minunatele lucruri pe care copilaria le poate oferi. Aceste elemente se afla intr-o legatura foarte stânsa: prin joc, copii descopera lumea, iar adultii se întorc la perioada copilariei, redescoperind acea vârsta a inocentei. Datorita acestui lucru jocul a devenit adiacent unei alte teme si anume copilaria.
Motivul jocului se regaseste în numeroase opere ale unor mari scriitori dar fiecare dintre acestia ne prezinta propria sa viziune asupra copilariei: unii scriitori ca Ion Creanga, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Mark Twain creioneaza in operele lor o copilarie fericita, lipsita de griji, in care preocuparile principale sunt jocul si joaca pe când alti scriitori, precum Ionel Teodoreanu, George Cosbuc, George Topârceanu, ne prezinta o copilarie trista in care copiilor le sunt aratate greutatile si responsabilitatile vietii prea devreme, acest lucru devenind traumatizant pentru acestia.
Cel mai cunoscut monument românesc ridicat copilariei, „Amintiri din copilarie”, ilustreaza foarte bine relatia de complementaritate dintre joc si copilarie. Copilul Nica se joaca mereu. Fie ca este vorba de furtul cireselor sau de înscenarea unei slujbe bisericesti ori de jocul cu batul, atitudinea copilului este de nepasare puerila. Frumusetea operei sta in dezinvoltura cu care omul matur povesteste propria-i copilarie, identificându-se pâna la un punct cu mentalitatea vârstei respective, dar privind-o cu nemarginita simpatie si umor. În fond, scriitorul îsi joaca rolul sau de copil astfel invitându-ne in lumea sa pentru a ne putea arata farmecul vârstei de aur a omului dintotdeauna si de pretutindeni. Ca si in povestirile lui Mark Twain, cu care prozatorul român are câteva puncte în comun, ne sunt povestite ispravile unui copil de 13-14 ani, trecute de mult si devenite de neuitat prin ceata amintirii. În acest sens amintesc binecunoscutul roman “Aventurile lui Tom Sawyer”, al faimosului scriitor american Mark Twain. În acest roman ne sunt relatate nazbâtiile lui Tom, personajul principal, care impreuna cu Huckleberry Finn,cel mai bun prieten al sau, se joaca de-a detectivii. Aventura este tema romanelui si jocul devine un motiv adiacent ei.
Un simulacru reprezentativ creat de Mark Twain ramâne „Print si cersetor”. Doi copii apartinând unor paturi sociale diferite îsi schimba identitatile si de aici se naste o adevarata aventura. Jocul ia o întorsatura putin dramatica atunci când cei doi descopera ca nu-si mai pot capata înapoi identitatea adevarata. Ei sunt aruncati în medii diferite si realizeaza ca stilul de viata cu care fusesera obisnuiti este cel care li se potriveste. Cu greu vor reusi sa redevina ceea ce fusesera, caci aventura cunoasterii se transforma într-o capcana din care vor iesi abia dupa mai multe încercari, ca într-un joc periculos.
Poezia “Copii eram noi amândoi” reprezinta un simbol al temei abordate, reliefându-se in aceasta creatie copilaria, jocul si joaca: “Din loji de nuca car cu boi/ Faceam”(fragment ce ne indica prezenta jocului), “Adesea la scaldat mergeam/În ochiul de padure”(fragment ce descrie o secventa specifica copilariei). Între cei doi frati, mai probabil de cruce decât de sânge, se înfiripa o legatura puternica avându-si originea în jocurile copilaresti. Imaginatia lor nestavilita transforma în turnul Vavilon un castel din carti de joc si niste sarmane broaste în inamici de temut. Omul matur vede cât de nesemnificative erau jocurile lor, dar realizeaza ce pretioasa era tovarasia prietenului sau. Sfârsitul poeziei reprezinta un suspin dureros al poetului cu privire la despartirea lor fizica, întrucât între ei exista o legatura pe care nici moartea nu o poate distruge: „Ah! V-ati dus, visuri, v-ati dus!/ Mort e al meu frate./ Nimeni ochii-i n-a închis/ În strainatate - / Poate-s deschisi si-n groapa!¦ Dar ades într-al meu vis/ Ochii mari albastri/ Lumineaza - un surâs./ Din doi vineti astri/ Sufletu-mi trezeste.”
O alta legatura înfiripata tot prin joc este prietenia dintre Danut, Olguta si Monica. Cei trei copii devin un singur suflet, un singur destin, pe mosia Medeleni, primele lor activitati fiind jocurile. Daca Monica, maturizata înainte de vreme, este în stare sa renunte la lupta în micile lor întreceri sportive, Danut si Olguta au din plin spiritul competitiei. Curiozitatea copilareasca si imaginatia lui Danut o transforma pe Monica în Ileana Cosânzeana si, crezându-se el însusi Fat-Frumos, o saruta pentru prima oara. Mai târziu, îndepartat si însingurat, el va gasi refugiu în sufletul ei bun si iubitor. Povestea celor doi se sfârseste cu o casatorie reusita. Astfel, putem afirma ca si iubirea, sent...