- Analiza -
În literaratura româna ,Camil Petrescu este un înnoitor.Întreaga sa creatie sta sub semnul luciditatii si nazuieste sa întruneasca atributele autenticitatii ,ca rezultat al unei minutioase analize psihologice, dar si a unei profunde cunoasteri a complexelor probleme sociale.Poeziile sale, cu tendinte intelectuale, afiseaza o pozitie antisimbolistica si mai ales antitraditionalista.Ro- manele si dramaturgia sa, fundamentate pe aceeasi filozofie a cautarii absolutului, sunt construite modern.Opera lui Camil Petrescu, oricât de variata ar parea, prezinta o exceptionala unitate, sub trei aspecte: al problematicii, al spiritului polemic si al facturii artistice.
Primul autor remarcabil de proza subiectiva, promotor în dramaturgie al conflictelor de idei, eseist percutant, gândurilor modern, înzestrat cu fervoarea speculatiei filozofice, si poet livresc, Camil Petrescu ramâne un caz exceptional de unitate organica a spiritului omului cu opera sa.Experientele lui au fost transpu- se, cu un minim de fictiune si abia disimulate, în creatiile sale.Pentru a afisa creatiile sî într-o lumina dramatica, autorul utilizeaza din plin imaginatia creativa.În prima faza recurge la analizarea minutioasa a starilor de constiinta izvorâte din întâmplarile traite individual sau colectiv asumate de eroi.A doua sursa majora a dramatismului o reprezinta trairea intensa a timpului, marcata de discontinuitatea între durata interioara a vietii omului si cea exterioara, având un mod relativ autonom de procesiune una fata de cealalta.
Prin natura geniului, romanul ,,Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi” aduce o ra- portare mai extinsa a problematicii la social.El surpride conditionarea vietii intelectualului în lu- mea româneasca de la începutul secolului nostru sub un aspect fundamental epocii.Romanul înfati- seaza eecul experientei lui Stefan Gheorghidiu.Soco- telile lui sunt false, arata Camil Petrescu.Chiar sca- pând de grijile materiale, intelectualul ramâne dependent de o lume opaca si detestabila.Drama lui Gheorghidiu se consuma, sub acest aspect, în doua directii :o drama a iubirii înselate si o drama a alienarii, a integrarii într-o existenta cotidiana dictata de forte si ratiuni exterioare, în afara idealului pe care eroul si l-a asumat.
Continutul romanului se organizeaza, ca într-o perspectiva coaxiala, în jurul dramei de constiinta a eroului principal , Stefan Gheorghidiu, obligat mai întâi sa traiasca o drama a incertitudinii în iubire si apoi pe cea a razboiului .Eroul are norocul sa se elibereze de grijile existentei .Student sarac ,la în- ceput, el si surorile sale traiesc greu ,din pensia modesta de vaduva a mamei lor.Logodit cu o colega de facultate, Gheorghidiu amâna nunta pâna la luarea licentei, întrucât putinii bani pe care îi mai câstiga lunar nu i-ar fi ajuns sa întretina o familie.Eroina e si ea o fata orfana, crescuta de o matusa.
Între cei doi soti nu exista, de fapt, o comunicare sufleteasca autentica.Obiectul pasiunii lui Gheorghidiu e o femeie frumoasa, cum nu se poate mai comuna: copilaroasa, sensibila, înclinata însa si spre o cicaleala marunta, staruitoare, alintata, care ascunde în fond egoism si suficenta.Eroul este urmarit la seminarii, controluat permanent ca nu cumva sâ filtreze cu colegele.În ciuda faptului ca nu simte nici o atractie pentru speculatiile intelectuale, Ela frecventeaza cursurile de filozofie, ca sa fie tot timpul lânga sotul ei.Dragostea devine astfel un act acaparator, devorant, care tinde sa anihileze personalitatea partenerului.Autorul reuseste a sur- prinde sbuciumul launtric al eroului printr-o metoda proprie.
În structura romanului distingem doua nervuri fundamentale: una sociala si una psihologica si ele apartin celor doua planuri: unul subiectiv care vizeaza descrierea monografica a unei iubiri, în toate fazele ei, de geneza, de stabilizare si de acord al afectului cu spiritul la cote superioare si de declin, si un plan obiectiv care vizeaza fundamentul pe care se desfasoara o lume, un întreg univers în care se consuma experiente. Cele doua planuri se dezvolta paralel si uneori se si interfereaza.Pentru a surprinde cât mai bine reacti- ile personajelor, autorul confera o tenta de ipocrizie personajelor.Asta denota implicarea sufleteasca a autorului în evenimentele relatate, confera operei o personalitate individualizata anume.Felul în care personajele reactioneaza la diferiti stimuli are ca
scop scoaterea în evidenta a caracterelor acestora, exprimând totodata originalitatea scriitorului.Per- sonajelor le sunt insuflate diferite reactii.
În planul subiectiv memoria reînvie întâmplari trecute, dar la Camil Petrescu constiinta selectioneaza acele fapte care vor contribui la dezvaluirea adevarului . Eroul principal, Stefan Gheorghidiu este îbzestrat cu energie, virilitate si loialitate.
Unul dintre factorii decisivi ai lucrarii este banul.Odata cu primirea mo...