Umorul si oralitatea lui Creanga

" Un muntean de bastina, nascut asemenea în tinutul Neamtului este Ion Creanga. Citit-au vreodata colectorii pe "Danila Prepeleac", pe "Soacra cu trei nurori" si altele, ca sa vada care ar trebui sa fie izvoarele din care sa se inspire si cum vorbesc si se misca tinutasii din Neamt ?" spunea Mihai Eminescu despre Ion Creanga.
Cel mai mare scriitor taran al nostru, cel mai mândru de obârsia sa populara , s-a nascut în 1839, într-un sat razasesc, "întemeiat în toata puterea cuvântului, plin de privelistea lumii, nu mocnit ca alte sate", în Humulesti. Literatura româna avea sa primeasca în universul sau, la loc de cinste, satul si oamenii copilariei si adolescentei lui Creanga, despre care acesta a vorbit cu o dragoste si o admiratie neistovita în toata opera lui.
Productia literara a lui Creanga însumeaza povesti, povestiri, anecdote si marea opera memorialistica "Amintiri din copilarie". Toate pornesc dintr-o conceptie unitara de viata, dintr-o tabla de valori etice comuna si au fost cristalizate în forme purtând pecetea neîndoielnica a geniului, cu mijloace stravechi ale literaturii populare de tip satiric. S-a vorbit mereu despre asemanarea dintre Creanga si alti creatori de timbru analog din literatura universala, ca Rabelais sau Gogol. S-au stabilit izvoarele si prototipurile basmelor si povestirilor lui Creanga. S-a aratat virtuozitatea lui stilistica, atât de greu de definit, din pricina amestecului de specific national, de izvoare populare si de originalitate personala creatoare. Opera lui va sta ca un model de dificultate în interpretarea si analiza, fiind un amestec intim de experienta si filozofie populara milenara, si de reflectare fidela a unui moment istoric dat, întruchipat în caractere omenesti, în obiceiuri, în institutii. Lucrul acesta este cu atât mai izbitor în basme si povestiri, unde de obicei reflectarea reali