Unicitatea stilului lui Camil Petrescu

Incepand cu a II-a jumatate a secolului XX ,se produce o restructurare profunda a romanelor si a romancierilor care sa manifesta prin refuzul de a apela la schemele traditionale, sau de a face concurenta starii civile .In schimb autorii isi directioneaza atentia asupra experentiei personale a personajului,concretizandu-se in limbajul literar,belletristic sub forma”faptelor de constiinta”.Astfel emotia “traita” de personaje nu este doar o simpla emotie ci capata o profunzime insondabila manifestandu-se asupra personajului, astfel
se creaza o sinceritate in transmiterea sentimentelor, aproape reale.
Un adep al acestei miscari este Camil Petrescu,autor al doua teme obsedante:dragostea,ce simbolizeaza imprevizibilul vietii si gandul mortii(alta etapa importanta a vietii).
De asemenea Camil Petrescu refuza sa fie un prozator traditional care-si marcheaza opera cu omniprezenta si omniscienta naratorului si cu obiectivitatea actiunii.Ca o consecinta acesta renunta la naratorul classic,atribuindu-inunta la naratorul classic,atribuindu-I personajelor centrale ale romanelor rolul de narrator , astfel acesta a creat "eul naratorului, un observator care reda madiul inconjurator infatisat exclusiv sub constiinta acestor personaje(un bun exemplu ar fi Stefan Gheorghidiu din "Ultima noapte de dragoste prima noapte de razboi").Consecintele acestui
care se disting in structura romanului sunt:subiectivizarea actiunii,relatata la persoana I si perspectiva unica asupra acesteia pe care o are acest "eu",excluzand formarea ponctelor de vedere.
Ca un pionier al romanului modern romanesc ,Camil Petrescu,a introdus alt concept nou ce a ajutat la formarea celorlalte personaje si anume "substantialismul" ,un element ce presupune descoperirea treptata a realitatii si a personajelor,de catre constiinta(care de multe ori coincide cu "eul narator") ,fapt ce culmineaza cu intelegerea realitatii complexe.Acest principiu este precursorul formarii persona