Universul speculativ



Poezia face parte din volumul “Poemele luminii”(1919), in care metafora centrala este lumina, si este o confesiune la persoana I, o meditatie lirica pe tema cunoasterii interzise de cenzura transcendenta.
“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o arta poetica ce situeaza nasterea poeziei sub semnul cunoasterii negative, prin amplificarea misterului esential. Rolul poeziei, in conceptia lui L. Blaga este acela ca, prin mit si simbol, elemente specifice imaginatiei, creatorul sa patrunda adanc in tainele Universului, sporindu-le. Rolul poetului fata de tainele care ne inconjoara este nu a le descifra, ci de a le potenta.
Blaga creeaza, prin urmare doua universuri, unul liric si altul speculativ, intre care circula idei prin intermediul carora autorul propune o viziune unica asupra lumii.
Poezia se structureaza pe baza unei opozitii fundamentale. In plan teoretic, elementele care intra in aceasta antiteza sunt: subiectul cunoasterii luciferice, identificat prin pronumele personal “eu”, si subiectul cunoasterii paradisiace, identificat prin pronumele nehotarat “altii” (altora). Antiteza este intregita la nivel lexical de prezenta unor verbe semnificative, fie la forma afirmativa, fie la cea negativa: “eu nu strivesc”, “eu nu ucid”, ”sporesc”, ”imbogatesc” ,”iubesc” etc.
Din aceastea deriva opozitia dintre cele doua tipuri de cunoastere, paradisiaca si luciferica, figurate prin metafore: “lumina altora”, si ”lumina mea”. Cea din urma e generatoare de mister, cealalta presupune limitare, franare a aspiratiilor, construire a unui univers rational, inchis, ce exclude nelimitarea, aventura.
“Corola de minuni a lumii” este o metafora revelatorie ce sugereaza misterele ce nu trebuie tulburate: “flori”, un simbol al starii primordiale, edenice, simbol al puritatii, al frumosului; “ochii”, simbol al tentativei de descifrare a misterelor; “buze”, simbol al iubirii, dar si al logosului; “