Vasile Alecsandri
S-acel rege al poeziei, vecinic tânar si freice,
Ce din frunze îti doineste, ce cu fluierul îti zice,
Ce cu basmul povesteste - veselul Alecsandri,
Ce-nsirând margaritare pe-a stelei blânda raza
Acum seculii strabate, o minune luminoasa,
Acum râde printre lacrimi, când o cânta pe Dridi...
(Mihail Eminescu)
1818-- 21 iulie Viitorul bard national se naste la Bacau. Fiu de boiernasi: Vasile Alecsandri si Elena Cozoni, fata unui grec românizat. Ca în poveste, au fost sapte copii, dar au ramas doar trei: frumoasa Catinca, Iancu - viitorul colonel si Vasile, care va deveni regele poeziei.
1828--Tatal, îmbogatit din negotul cu sare si cereale,
cumpara mosia Mircesti, din Lunca Siretului,
pe care pusese ochii mai demult, în drumurile sarii, umblând din tinutul Bacaului pâna la Iasi si dincolo de Prut. Copilul care purta numele tatalui, Vasile, învata în casele iesene ale familiei cu Gherman Vida, calugar maramuresan. Fiul de tigan Vasile Porojan îi devine prieten de joaca, la Mircesti.
1828- 1834--Studiaza la pensionul lui V.Cuénim,
fiind coleg cu Kogalniceanu.
1834--Calatorie de studii la Paris, unde-si ia
bacalaureatul în 1835. Încearca sa studieze
chimia, medicina, dreptul, dar renunta
repede, ocupându-se cu drag de literatura.
1838-- Primele încercari literare în franceza, pe
care-o stapânea la perfectie.
1839--Vine în Moldova si pleaca din nou în voiaj
apusean, împreuna cu C. Negri si V. Docan.
Calatoria în Italia îl va inspira în nuvela
romantica Buchetiera de la Florenta
(publicata în Dacia literara, 1840).
1840--Devine unul dintre directorii Teatrului
National din Iasi. I se joaca prima piesa
Farmazonul din Hârlau, iar în 1844
comedia Iorga de la Sadagura.
1845--Alecsandri participa, la Mânjina (conac la
nord de Galati), la onomastica lui Costache
Negri si a surorii acestuia Elena Negri (21
ani). Se consuma o alta poveste pasionanta
de dragoste din istoria literaturii noastre.
Frumoasa Elena, nu de mult divortata,
raspunde la declaratiile de iubire ale
tânarului de 24 de ani. În jur, la conacul
primitor, au venit nu numai prieteni de la Iasi
(Kogalniceanu, C. Negruzzi, Alecu Russo,
Ion Ionescu de la Brad), ci si fratii munteni
N. Balcescu, Ion Ghica s.a. Tinerii
intelectuali pregateau aici, în secret, viitorul
tarii: Revolutia de la 1848, Unirea
Principatelor, Independenta. Elena Negri
îmbata sufletul lui Alecsandri cu vraja iubirii,
determinându-l sa-i scrie stihuri de amor.
Numai ca Elena se îmbolnaveste si pleaca, în 1846-- cu fratele ei Costache, în strainatate. În
septembrie, îndragostitul Vasile o întâlneste
la Venetia, unde ramân împreuna doua luni.
Dragoste de vis, care continua în alt voiaj
prin Austria, Germania, Franta. Boala de
piept a Elenei se agraveaza la Paris si pleaca
amândoi în sudul Italiei, unde-l întâlnesc pe
prietenul lor Balcescu. Însa zilele iubitei
sunt numarate. Costache Negri si
Kogalniceanu vin la Neapole si, la 25 aprilie 1847-- se îmbarca pe un vas francez, cu gândul s-o
transporte pe muribunda în tara. Numai ca
tragedia se consuma pe vapor, la 4 mai, când
se apropiau de Cornul de aur (Constan-
tinopol). Elena se stinge în bratele iubitului,
fratelui si prietenului Mihalache. O înhu-
meaza în curtea bisericii din Pera, pe
lespedea de marmura fiind sapata inscriptia:
Elena Negri, Moldavia, 4 mai 1847. Fiintei
disparute îi dedica poemul Steluta (romanta
celebra a fost compusa de D.G. Florescu).
La fel îi închina ciclul Lacramioare.
1848-- Este unul dintre conducatorii miscarii revolutionare de la Iasi. Scrie acum poezia Catre români (mai târziu cu titlul Desteptarea României). Fuge, dupa înfrângerea revoltei, prin Austria si Germania la Paris, unde scrie poeziile Adio Moldovei si Sentinela româna.
1850-- Dupa un exil de doi ani, revine în Moldova. La Teatrul National i se joaca Chirita în Iasi sau Doua fete si-o neneaca.
1852--Culege si "îndreapta" minunatele perle ale folclorului românesc pe care le public...