Vasile Voiculescu – În gradina Ghetsemani
Semnificatia titlului
Volumul „Pârga” (1921), din care face parte si poezia „În gradina Ghetsemani”, marcheaza afirmarea originalitatii liricii voiculescene si deschide seria volumelor cu registru tematic, religios, în care „sacralizarea nu este decât forma dintâi a unui ceremonial cosmic” (Aurel Sasu): „Poeme cu îngeri” – 1927, „Destin” – 1933, „Urcus” – 1937.
Complexitatea problematicii, spiritualizarea imaginii – marcând descprinderea de traditionalismul samanatorist, ale carei influente sunt depistabile în maniera abordarii poeziei din primele volume („Poezii” – 1916, „Din tara zimbrului” – 1918) si înnoirea expresiei sunt trasaturile esentiale ale acestui volum.
Daca în primele doua volume scenele si motivele biblice reprezentau, mai degraba, simple elemente decorative, în „Pârga” acestea devin cutremuratoare alegorii ale framântarilor ce însotesc spiritul în „marele exil interior” (Al. Sasu).
Motivul central al poeziei „În gradina Ghetsemani”, anuntat înca din titlu, este acela al rugaciunii lui Isus în gradina Ghetsemani pe Muntele Maslinilor, din „Sfânta Evanghelie dupa Luca” (22, 40-46). Pastrând majoritatea detaliilor din textul biblic, Voiculescu resemnifica însa substanta motivului în functie de mesajul pe care îsi propune sa-l transmita. Ideea poetica in-formeaza materia textului sacru, îmbogatindu-i estetic finalitatea – imboldul catre transcederea limitelor. Textul poetic devine astfel un spatiu al comunicarilor esentiale. Lupta lui Isus cu propriu-i destin, mântuirea întregii firi prin preluarea tuturor pacatelor – crucificarea fiind suprema patimire -, ofera poetului imaginea perfecta în care va proiecta drama conditiei umane. Îndoiala metafizica a psalmilor arghezieni, în care se releva un spirit ce vrea sa creada, nu se regaseste în lirica voiculesciana. Amplificarea ezitarii lui Isus în fata „infamei bauturi”, metafora a totalitatii pacatelor, are alta motivatie, una de ordin estetic. Cu câr ispita renuntarii este mai mare, cu atât depasirea ei este mai impresionanta.
Titlul „În gradina Ghetsemani” subliniaza prin metafora „gradinii”, acest topos spiritual al ispitirii, care se cere si el mântuit. Elementele inerente gradinii – verdeata, racoare, îmbietoare liniste – implica o ademenire catre o periculoasa odihna pentru cel pornit pe calea mântuirii. În aceasta gradina, Ghetsemani, pe muntele Maslinilor (maslinul – simbol al pacii), Isus îsi îndeamna ucenicii: „Rugati-va, ca sa nu intrati în ispita” (Luca 22, 40). În pacea aparenta a gradinii ucenicii cad prada somnului, adormindu-si astfel si spiritul care s-ar fi „trezit” numai prin rugaciune. Isus ramâne singur în „lupta cu soarta”. Este aici o sugestie a singuratatii care însoteste orice autentica experienta spirituala.
Ca adevarata pace, cea spirituala – care încununeaza cautarea – a fost confundata, o demonstreaza o alta metafora a textului poetic, „vraistea gradinii.
Tensiunea indusa de metafora din titlu, topos decupat cu intentii creatoare din episodul biblic, evolueaza gradat catre sugestia linistii extatice din final, rascumpararea prin sacrificiu. Gradina firii, devastata de spaima iminentei jertfe, sta într-o mistica asteptare a tihnei, pentru ca numai jertfa impusa de „mâna nendurata” îi ofera posibilitatea împlinirii aspiratiei catre gradina originara în care stapâneste pacea primordiala.
Preliminarii
Poezie antologica din creatia lui Vasile Voiculescu, „În gradina Ghetsemani” apare în volumul „Pârga” din 1921, al treilea în ordine cronologica, atestând maturitatea poetica a scriitorului si prefigurând tematic volumul urmator al „Poemelor cu îngeri”.
Punctul de plecare al inspiratiei poetice îl constituie un eveniment apartinând mitologiei crestine, ritualizat anual în Saptamâna Patimilor (a Învierii) si devenind, prin aceasta, foarte cunoscut. Este vorba despre rugaciunea lui Isus din gradina Ghetsemani, înaintea crucificarii. Evanghelia dupa Matei consemneaza toate cele trei momente ale rugaciunii: departându-se putin de ucenici, Isus se roaga: „Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Însa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti”. Dupa un timp, rugaciunea se repeta într-o formula putin modificata, de doua ori: „Parintele Meu, daca nu este cu putinta sa treaca acest pahar, ca sa nu-l beau, faca-se voia Ta”. Dupa încheierea rugaciunilor a venit spre ucenicii sai zicându-le sententios: „Iata s-a apropiat ceasul si Fiul Omului va fi dat în mâinile pacatosilor” (Matei, 26, 36-46).
Se observa ca în cele trei invocatii ale lui Dumnezeu, sensul evolueaza de la încercarea de renuntare spre acceptarea a ceea ce îi era predestinat.
Într-un volum de marturisiri, autorul recunoaste ca dintre toate lecturile sale, cea care l-a impresionat cel mai mult a fost „Biblia cu aspra ei grandoare, de drama jumatate pamânteana, jumatate divina” (V. Voiculescu, Confesi...