UNIVERSITATEA „ AL. I. CUZA” IASI
FACULTATEA DE ISTORIE
Viata privata la românii ardeleni.
SARBATORILE.
SURUBARU RADU-DUMITRU
Grupa D
Anul III
Varietatea atitudinilor exprimate in Transilvania la cumpana dintre secolele XVII-XVIII, dezvaluie o lume care este nevoita sa iasa din tacere, punându-si ea siesi întrebari penru a-si defini sentimentele religioase, este invitata sa opteze într-o problema delicata , cea a religiei, care în viziunea ei, nu se alege, ci se dobândeste prin nastere si botez. 1 „Credinta”, „legea”, „religia”, reprezinta legatura dintre generatii , se transmit si se mostenesc, contureaza un anume „modus vivendi”, ale caror norme sunt de asemenea traditionale. 2 Specificul preponderent rural al societatii transilvanene va da un caracter aparte acestui spatiu. Satul este preponderent , între 95-98% din societatea traditionala transilvaneana. 3 Fireste, orasele n-au lipsit din peisajul habitatului transilvanean, dinpotriva ele au o lunga traditie medievala , dar în aceasta perioada n-au ajuns nici la dimensiunile demografice si nici la întinderea marilor metropole moderne. 4 Ele nu vor influenta prea mult civilizatia rurala , dinpotriva, sursele epocii sugereaza ca habitatul urban este destul de mult contaminat de ruralism. Satul a ramas structura de habitat dominanta si cea mai stabila. 5
Mentalitatea comuna a acestui timp, dincolo de dogmele profesate de biserica,presupunea un numar de convingeri si certitudini care impregnau mentalitatile, care erau fara îndoiala zestre mentala a veacurilor precedente, rezultat al segmentarilor succesive , generatie dupa generatie, a viziunii propagate intens de biserica, dumineca de dumineca, sarbatoare de sarbatoare, cu o asiduitate demna de admirat. 6
Evident nu avem de-aface la nivelul mentalitatilor taranesti cu o asumare a dogmelor religioase în stare pura, ci avem de aface, la nivelul religiei traite , daca nu cu o lume insuficient crestinata, în orice caz cu o religie primitiva în care domneste universul superstitiei , al magiei si a tot felul de prejudecati, iar în straturile cele mai profunde, cu ramasitele aluvionare ale unei mentalitati magico-religioase de sorginte ancenstrala.7 Timpul sacru , timpul care ramâne prin excelenta timpul controlat de biserica este timpul sarbatorii. 8 Sarbatoarea ocupa un loc central în viata comunitatii rurale traditionale. Ea aduna în cadrul spatial al satului întreaga comunitate a locuitorilor.Aceasta multime separata normal în indivizi si grupuri mici familiale sau profesionale, reia cu ocazia sarbatorilor procesiunea rituala a spatiului si timpului. Ziua de sarbatoare aduna dimineata la liturghie si dupamasa la carciuma sau la hora pe toti membrii comunitatii care în timpul saptamânii se afla raspânditi la preocuparile lor cotidiene, diverse. 9 Sarbatoarea este ocazia cea mai adecvata în care se amalgameaza si se cristalizeaza solidaritatile comunitatii rurale. Timpul sarbatorii este, de asemenea, si timpul dens al marilor descarcari emotionale. Trebuie remarcata solidaritatea comunitatilor rurale,care nu este una ideala, deoarece în ciuda unui echilibru care se gaseste cu aceasta ocazie, dimensiunile interne obisnuite în sânul oricarei colectivitati se cristalizeaza, se agraveaza sau chiar explodeaza în zilele de sarbatoare. 10 Raznmeritele si dezordinile sociale, aproape în toate cazurile, s-au iscat cu ocazia unor sarbatori sau târguri , aceasta fiind un fel specific de „sarbatoare”. 11
Sarbatoarea constituie cea mai puternica forma de manifestere a solidaritatii, alaturi de responsabilitatea colectiva în ce priveste obligatiile senioriale, iar reuniunile comunitatii rurale ritmeaza existenta taraneasca. Sarbatorile reprezinta momente de eliberare efemera de sub presiunea constrângerilor de tot felul: naturale, sociale, de fapt un moment de paroxism al trairilor emotionale. 12 Comunitatea se elibereaza, dupa zile sau saptamâni de munca si de griji cotidiene de tot felul. Manifestarea acestei eliberari se traduce prin activitati specifice: cântece, dansuri, petreceri, si se sfârseste în multe din cazuri cu orgii sau violente, razmerite sau chiar revolte populare. Cu ocazia sarbatorilor întâlnim acte si gesturi altminteri interzise. În sensibilitatea colectiva sarbatoarea este revelatia unei lumi fara constrângeri. Sunt semnificative în acest sens apelurile au...