Viata si opera lui Camil Petrescu


Camil Petrescu (1894-1957)
S-a nascut la Bucuresti la 22 aprilie 1894. Este fiul lui Camil Petrescu si al Anei Chelcher, dar a ramas orfan de ambii parinti si a crescut la familia subcomisarului de politie Tudor Popescu din mahalaua Obor. Singur pe lume, micul orfan îsi întelege drama si pune burta pe carte, la scoala primara din Gura Humorului Vechi, apoi bursier intern la Liceul Sfântul Sava, unde scrie primele poezii.
Camil Petrescu persevereaza si, în 1913, se înscrie la Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti. La concursul pentru o bursa, ia media cea mai mare. Debuteaza în revista „Flacara”(1914), cu articolul „Femeile si fetele de azi”, sub pseudonimul Raul D.
În 1916, e mobilizat si pleaca pe front, unde e ranit. Însanatosit, ajunge iarasi în prima linie, dar cade prizonier la unguri. Ambianta razboiului va intra, apoi, în celebrul roman „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi”. În 1918 e eliberat din lagar, revenind la Bucuresti. Scrie piesa „Jocul ielelor”. Îsi ia cu brio licenta. E profesor la Timisoara. Devine director al Teatrului National din Bucuresti, iar în 1947 membru al Academiei Romane.
Moare la 14 mai 1957, la Bucuresti, masivul roman social închinat lui Balcescu „Un om între oameni” ramânând neterminat. Vasta carte e considerata de I. Negoitescu: întreprindere jalnica.

Personajele lui Camil Petrescu (trasaturi generale)

Nascuti din framântari, scepticism, tensiune intelectuala, etica umana, eroii lui Camil Petrescu sunt în cautare de certitudini pentru un sentiment puternic(„singura existenta reala e aceea a constiintei”).
Sunt hipersensibili, amplificând semnificatia unui gest, a unei priviri, a unui cuvânt pâna la proportiile unei catastrofe.
Ianadaptati superior, intelectuali intrasingenti într-o lupta continua cu ordinea sociala, afacerismul, politicianismul, mondenitatea (nefiind în nici un fel „geniul neînteles” eminescian).
Intelectuali lucizi, ei traiesc drama inflexibilit