Caracterizarea Vitoriei Lipan din romanul „Baltagul” de M. Sadoveanu

Romanul „Baltagul” ramâne o scriere memorabila nu numai prin continutul si multitudinea semnificatiilor sale, ci si prin personajele sale, între care un loc aparte îl ocupa Vitoria Lipan. Ea este personajul principal al romanului, deoarece este prezenta în toate momentele actiunii si polarizeaza în jurul ei celelalte personaje. Înca de la începutul romanului, Vitoria te cucereste prin frumusetea si farmecul ei, caci la cei 40 de ani ai sai, ochii ei caprui rasfrângeau culoarea castanie a parului, însa privirea ei era dusa departe, semn al gândurilor în care era adâncita si care o copleseau. Femeia „nu mai era tânara dar avea o frumusete neobisnuita în privire. Ochii ei luceau ca într-o ceata în dosul genelor lungi si rasfrânte în cârligase.”
Înfatisarea fizica scoate în evidenta îngrijorarea femeii pentru tacerea sotului ei si prefigureaza zbuciumul sufletesc ce o va stapâni si o va macina pâna ce-i va descoperi si pedepsi pe ucigasii lui Nechifor Lipan. Femeia aspra, Vitoria, este în acelasi timp o gospodina harnica si priceputa care duce grijile unei gospodarii cu multe acareturi, mai ales ca sotul ei era deseori plecat. Astfel, ea stie ce produse mai are de vânzare, se tocmeste cu usurinta de negustor cu cei care vin sa cumpere, sau merge ea însasi la câmpie ca sa vânda din produse.
Ordonata, cu deosebit simt practic, înainte de a pleca sa-l caute pe Nechifor, ea orânduieste totul încât nici un amanunt nu-i scapa. Constienta de pericolele care-i pândesc pe drum, îi face lui Gheorghita un baltag, pe care preotul îl sfinteste iar pentru sine ia o pusca pe care sa o foloseasca în caz de nevoie. Vitoria este o femeie credincioasa si respecta obiceiurile stramosesti. Înainte de a pleca se consulta cu preotul, merge la mânastirea Bistrita, unde se roaga la icoana sfintei Ana, tine post douasprezece vineri, se spovedeste si se împartaseste, face daruri bisericii. În drumul ei întâlneste o cumetrie si