Vladimir Ilici Lenin II

Vladimir Ilici Lenin, important om politic rus, s-a nascut pe data de 22 aprilie 1870 la Simbirsk, pe cursul mijlociu al Volgai. A luat contact cu miscarea revolutionara în timpul studentiei, la Kazan.
În 1893 s-a mutat la Sankt Petersburg, unde, în anul 1895 a participat la crearea “Uniunii de lupta pentru eliberarea clasei muncitoare”. Din aceasta cauza, în acelasi an a fost arestat si închis, apoi, în 1897 a fost deportat în Siberia pâna în 1900, când a emigrat în Elvetia, unde a întemeiat ziarul “Iskra”.
La Congresul al II-lea al P.M.S.D.R. (1903) a pus bazele partidului comunist al bolsevicilor. Dupa înfrângerea revolutiei (1905-1907), emigreaza din nou în strainatate, pâna în aprilie 1917, când revine la Petrograd si se pronunta în favoarea instaurarii imediate a republicii sovietelor, ca forma de stat a dictaturii proletariatului.
În perioada 1917-1924 este presedintele guvernului sovietic (Consiliul Comisarilor Poporului), de numele sau fiind legate primele decrete ale Puterii sovietice (“Decretul asupra pacii”, “Decretul asupra pamântului”). Lenin a recurs la aplicarea, pe scara larga, a violentei si cruntei represiuni împotriva fortelor politice de opozitie, a clerului si intelectualilor; tot el este cel care a initiat crearea Internationalei a III-a Comuniste în1919.
Adept al ideilor lui Marx si Engels, Lenin a militat pentru crearea “partidului de tip nou”, în jurul unui nucleu al “revolutionarilor de profesie”, considerându-l cel mai important mijloc al luptei revolutionare.
Dupa instaurarea puterii sovietice din octombrie si Razboiul civil, în Rusia s-a declansat o puternica criza economica si politica, relevata de rascoala marinarilor din Kronstadt, sustinatori, pâna atunci, ai puterii sovietice, ceea ce l-a determinat pe Lenin sa renunte la “comunismul de razboi”, hotarând înlocuirea acestuia cu N.E.P.-ul.
În octombrie 1922, Lenin s-a îmbolnavit grav (hemiplegie), iar din luna decembrie nu a mai luat parte la acti