Voi fi mare





Copilul, o fiinta plina de candoare care printr-un lucru atât de simplu ca zâmbetul poate sa te induioseze si sa te determine sa îi zâmbesti înapoi este o floare rara într-un tinut arid.Un zâmbet care flutura pe buzele unui copil care doarme pare a fi conceput de o raza palida de luna care a atins culmea unui nor plumburiu pe cale sa se evapore, iar apoi zâmbetul a aparut a doua zi in reveria zorilor de zi în care roua domnea stapânitoare aruncând scânteiri de cristal.
Copilul este primul mostenitor al naturii marete, fiinta pentru care impunatorul Soare ne învaluie în lumina si ne ofera frumusete eterna privirii, lumina care se reflecta pe figura dragostei pamântesti, care face drumul departarii si maturizarii sa straluceasca cu putere asemeni unei lumânari în obscuritate.
Un suflet tânar ca cel al unui copil este ca o pasare care doreste sa îsi ia zborul. Zborul spiritului nu poate fi ingradit sau restrictionat, el doreste sa fie liber sa poata sa atinga imensitatea albastrului de o claritate orbitoare.Îndata ce un copil este dezavantajat, marginalizat, zborul este compromis, nu mai poate sa atinga înaltimi nemarginite, este reprimat, iar aripile îi vor fi frânte, la fel si spiritul.Egalitatea între copii ar trebui sa reprezinte un mod de viata existent, nu doar o conceptie care pare imposibil de atins din cauza unor lucruri minore care în ochii unora iau proportii colosale.Culoarea pielii nu poate sa determine si culoarea sufletului, deoarece este unica si reprezinta un cufar cu comori nepretuite care zace in adâncul inimii fiecaruia.Limba vorbita nu poate fi un impediment, deoarece copii nu au nevoie de cuvinte sa se inteleaga si sa comunice, ei folosesc un limbaj numit Sufletul Lumii, în care cuvintele sunt în plus.Religia din nou, nu poate fi un obstacol in calea intelegerii, deoarece copiii sunt invaluiti în mantia binelui , iar religia ramâne ceva nesemnificativ când vine vorba despre întelegere între doua suflete pline de inocenta.
Sana