APARATUL RESPIRATOR

Aparatul respirator este alcatuit din totalitatea organelor care asigura mecanismul respiratiei: al ventilatiei pulmonare, ca si al schimburilor de gaze de la nivelul alveolelor pulmonare hematoza. Acestea sînt: caile respiratorii superioare (cavitatile nazale si faringele), cele inferioare (laringe, trahee si bronhii) si plâmînîi, ca organe principale ale actului respirator.Organele aparatului respirator au o origine comuna cu cele ale aparatului digestiv. Caile respiratorii superioare iau nastere din extremitatea cefalica o intestinului primitiv, iar caile respiratorii inferioare si pîâmînii, din endodermul intestinului anterior, prin mugurele laringotraheal . Acest mugure da nastere laringelui, traheei si celor doua bronhii primitive din extremitatea carora se vor dezvolta cei doi plamîni în sens lateral. Acolo iau nastere si cavitatile pleurale, în care plamînii, în dezvoltarea lor, se acopera de mezoteliul celomic, ce va da nastere seroaselor respective.
CAILE RESPIRATORII EXTRAPULMONARE sînt reprezentate de fosele nazale, faringe, laringe, trahee si bronhiile primare.
Nasul si cavitatea nazala formeaza primul segment al acestui aparat. Nasul, formatiunea mediofacrala cu caracteristici specifice fiecarui individ si cu dublu rol functional (respirator si olfactiv) îmbraca forma unei piramide cu baza în jos. Este alcatuit dintr-un schelet osteocartilaginos compus din oasele nazale, cartilajele laterale, cartilajele aripii nasului (alare mari si mici), ca si altele accesorii, mai mici. La exterior este acoperit de un strat de muschi superficiali — pielosi — si tegumente, iar la interior, captusit de mucoasa nazala, cu exceptia vestibulului captusit de tegument. Nasul prezinta o cavitate nazala care este împartita de un perete median (sepf nazal) în doua cavitati, numite fose nazale. Septul nazal este format din lama perpendiculara a etmoidului si osul vomer (sept osos), care se continua anterior cu sept