Maimutele, verii nostri cei simpatici


Desi sunt cele apropiate rude ale omului, primatele se folosesc mult mai putin decat ne-am astepta de semnalele sonore. Se poate spune ca maimutele sunt mai mult mimi decat vorbitori, din cauza laringelui lor nepotrivit pentru sunete nearticulate.
In 1966, studiindu-se peste 100 de specii de maimute, s-a facut inventarul semnalelor sonore scoase de acestea. Unele sunt comune la mai toate speciile(latraturi, mormaituri, strigate, chemari, etc.), altele sunt ordinului, familiei sau genului.
La maimute comunicarea prin gesturi înlocuieste lipsa limbajului articulat. Variata si expresiva gama de gesturi si mimici le ajuta sa se înteleaga asa cum se înteleg intre ei surdo-mutii.
Printre speciile care au fost mai bine studiate in ultima suta de ani merita amintite urmatoarele specii: babuinii, macacii, cimpanzeii, urangutanii si gorilele.
Aceste fiinte sociale traiesc in teren deschis, in cete formate din 10 pana la 100 de indivizi, stapanind fieacare un teritoriu de la 50-300 de hectare. Observatorii au remarcat un mare numar de posturi sau de grimase, insotite sau nu de sunete, care actioneaza in mod evident ca semnale sociale.
Aceste gesturi si grimase se datoresc mobilitatii fizice extraordinare a maimutelor, ca si a puternicii dezvoltarii a muschilor expresiei faciale. Sutele de gesturi si posturi care au fost semnalate de numerosii cercetatori ai acestui grup de animale, care ne urmeaza pe scara zoologica pot fi asezate in teri mari categorii:
Gesturi si posturi care exprima relatiile din interiorul colectivitatii;
Care insotesc dorinta de apropiere si colaborare;
Care preced agresivitatea în cazul încalcarii teritoriale sau atacului altor specii.

In sanul colectivitatilor de maimute exista un sistem de ranguri destul de bine diferentiat: exista un mascul dominant si masculi subordonati; la fel si în grupul femelelor se instaureaza o anumita ierarhie. La unele specii de maimute