SATELITI NATURALI

LUNA

Multi isi inchipuie ca Luna a fost mereu la fel, ca infatisarea ei de astazi este infatisarea ei din totdeauna. Altii, dimpotriva, cred ca luna este cu mult mai “ noua “ decat este in realitate. Filozoful Aristotel povesteste ca “ barbarii , care populau initial Arcadi, fusesera invinsi is izgoniti … inainte de aparitia lunii “. Pentru a-is sublinia vechimea, pe care o socoteau un temei de mandrie, Arcadienii insisi isi spuneau “ Proselenes “, adica “ mai vechi decat luna “. Ei credeau ca stramosii lor cei mai indepartati traisera intr-o vreme cand Pamantul nu avea inca satelit natural.
Ca toate corpurile ceresti, satelitul Pamantului e produsul unei evolutii indelungate, iar la suprafata lui, geologii Lumii, sau mai precis selenologii, identifica formatii “ tinere “ is “ batrane “.
Ceea ce ne intereseaza in primul rand in ceea ce ne priveste istoria Lumii, este felul in care s-a nascut acest corp ceresc. Din pacate, in aceasta privinta ca is in multe altele, nu exista o parere unanim acceptata, ci mai multe teorii.
Parerile mai vechi despre originea Lumii se bazeaza pe ipoteza ca Luna “ s-a rupt “ din masa nesolidificata a Pamantului. Dupa aceasta ipoteza, botezata de savanti “ rotationara “, separarea Lunii de planeta noastra s-a datorat marii viteze initiale de rotatie a Pamantului in jurul propriei axe. Aceasta viteza, care era is mai mult sporita de procesul de contractie a materiei planetare, a facut ca, prin actiunea fortei centrifuge Pamantul sa ia tot mai mult o forma alungita, iar apoi o parte din masa lui sa se desprinda din trupul planetei. Evadarea nu a avut insa un succes deplin. Forta de atractie a Pamantului a retinut-o pe “ fugara “ transformand-o in satelit terestru.
Cercetarile insa au dovedit ca aceasta ipoteza nu corespunde realitatii; un fragment astfel desprins s-ar fi departat pentru totdeauna de Pamant, asa cum rezulta din calculele foarte precise.
Dupa o alta ipoteza, care a fost is ea contestata, Luna s-a ru