Ariciul


Micutul arici tepos este unul dintre cele mai binecunoscute si iubite mamifere. Se crede ca primii arici au inceput sa evolueze in urma cu aproximativ 30 milioane de ani, in timpul perioadei Oligocene. In comparatie cu ariciul de azi, aceste animale stravechi se asemanau mult mai bine cu sobolanul din zilele noastre. Spre sfarsitul erei urmatoare, Miocene, in urma cam cu cinci milioane de ani, aricii s-au raspandit si se gaseau in intreaga lume, cu exceptia Australiei, Americii de Sud, a Madagascarului si a regiunilor Arctice. Una din fosilele gasite, apartinand acelei epoci, este a unui arici paros gigant, cunoscut sub denumirea de Deinogalerix. Aceste animale formidabile, mari cam cat un caine de dimensiune medie, vietuiau in sudul Italiei si se crede ca hrana lor includea si alte mamifere. Candva, in decursul ultimilor cinci milioane de ani, ariciul a disparut din America de Nord. In zilele noastre, acesta se gaseste in Insulele Britanice si Europa, intinzandu-se din sudul Scandinaviei si Rusiei, pana jos in Africa, din Orientul Mijiociu pana in China si Asia de Sud-Est. Inca absent in Australia, ariciul se raspandeste tot mai mult in Noua Zeelanda. Aricii teposi au, in general, cam aceeasi dimensiune, avand o lungime a capului si corpului de 20-30cm si sunt acoperiti cu un mare numar de ace tepoase. Acestea sunt, de fapt, fire de par modificate. Fata si partile de jos sunt acoperite cu o blana aspra. In caz de primejdie, anumiti muschi specializati produc ridicarea tepilor, astfel incat acestia intepenesc intr-o pozitie amenintatoare, sau, animalul se ghemuieste intr-un fel de minge, cu capul ascuns in interior, prezentandu-se astfel, unui prezumptiv dusman, drept o sfera impenetrabila de tepi. Aricii au boturile lunguiete, punctiforme, folositoare pentru a scurma pamantul, in timpul cautarii hranei. Auzul lor este fin, ceea ce face ca urechile lor sa fie bine dezvoltate, cu toate ca sunt mici ca dimensiuni si rotunjite. Exceptia, dupa cum ne pute