Ministerul Educatiei Si Învatamintului Republica Moldova
Efectuat de eleva
clasei a X-a al LUUM
Timbrilo Ina
Chisinau 2003
Introducere
Ciupercile (REGNUL FUNGI) constituie un grup aparte, diferit de plante deoarece, spre deosebire de acestea din urma, el nu contine clorofila. Se hranesc cu organisme vii sau moarte, exact ca animalele. Nu au nici radacina, nici tulpina, nici frunze si nici flori si se reproduc într-un mod specific. Exista peste 100.000 de specii de ciuperci.
Oriunde în lume unde viata este posibila, se gasesc ciuperci. Acestea traiesc pe animale vii sau moarte, pe plante, în aer, pe sol si în apa, foarte multe dintre acestea fiind însa atât de mici încât nu se pot observa cu ochiul liber. Din aceasta cauza ciupercile se împart în ciuperci superioare (buretii) si ciuperci inferioare (mucegaiul, drojdia de bere). Pe lânga aceasta împartire, ciupercile se grupeaza în patru clase:
Arhimicete-ciuperci microscopice si parazite
Zigomicete-ciuperci de obicei saprofite
Ascomicete- ciuperci saprofite sau parazite
Bazidomicete-ciuperci superioare
Arhimicetele
In aceasta clasa se gasesc ciupercile cele mai primitive si mai simple, lipsite de miceliu. Au aparatul alcatuit dintr-un gimnoplast sau plasmodiu. Sunt ciuperci endoparazite. Se inmultesc prin zoospori sau spori imobili, care provin din transformarea intregii celule. Inmultirea sexuata se face prin izogamie.Din aceasta clasa fac parte ciupercile care produc insemnate pagube culturilor de cartof, varza, plante furajere etc.
Zigometice
Cuprinde ciuperci care au talul unicelular, polinucleat, simplu sau ramificat, in care caz se numeste sifonoplast. Cele mai multe si in acelasi timp cele mai daunatoare, sunt endoparazite. Unele Ficomicete sunt saprofite. Inmultirea asexuata se face prin spori la cele inferioare sau prin conidii, care in realitate sunt zoospori caduci.
Ascomicetele
Se caracterizeaza printr-un aparat vegetativ bine dezvoltat. Majoritatea ciupercilor din aceasta clasa au un tal filamentos, miceliu fiind alcatuit din hife pluricelulare, adeseori ramificate, izolate sau anastomozate. Inmultirea asexuata se face prin diferite feluri de spori: conidii, picnospori, etc.
Ciupercile sunt organisme eucariote, unicelulare sau pluricelulare, microscopice sau macroscopice. Corpul este alcatuit din celule multinucleate, numite hife, care formeaza un miceliu. De asemenea, ele prezinta un perete celular de natura chitinoasa, sau (rar) celuzoica, în citoplasma existând glicogen si picaturi de ulei. Ciupercile nu au clorofila, din aceasta rezultând o nutritie heterotrofa, fie saprofita, fie parazita.
Alcatuirea
Ciupercile se împart, dupa cum am mai spus, în ciuperci superioare si ciuperci inferioare.
Mânatarca (numita ‘hrib’ sau ‘pitarca’)- Boletus edulis este o ciuperca superioara tipica. Este alcatuita dintr-un picior si o palarie carnoasa. Sub aceasta palarie, lamele roz sau închise la culoare sunt dispuse în raze. Piciorul si palaria constituie un întreg, carpoforul, care este partea vizibila a ciupercii. În afara de acesta, ciuperca desfasoara sub pamânt o retea de filamente subtiri si fragile-miceliul.
Miceliul joaca rolul unei radacini: extrage din sol si din resturi vegetale apa si alimentele de care ciuperca are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din hife, niste structuri delicate cu pereti subtiri, care contin protoplasma. Hifele cresc foarte repede în lemn, sol sau în orice suprafata care asigura hrana ciupercilor.
Ciupercile inferioare sunt foarte diferite. Ele nu au carpofor, ci se compun numai din miceliu. Cele mai cunoscute sunt ciupercile de mucegai, care se dezvolta pe mâncare, si drojdia de bere, folosita la fabricarea berii sau a pâinii.
Hranirea
Deoarece ciupercile nu au clorofila în componenta lor, ele nu îsi pot produce propria hrana. Din aceasta cauza ele se hranesc cu ceea ce se numeste hrana organica, adica hrana ce a fost preparata în prealabil de o planta sau un animal viu. Ciupercile folosesc enzime pentru a transforma hrana într-un lichid. Nutrientii lichizi sunt apoi absorbiti în ciuperca si folositi pentru a fur...