Comportamentul serpilor in natura

Serpii sunt reptile su solzi (Squamata), care au o forma alungita, fara membre. Din punct de vedere al evolutiei lor filogenetice, serpii trebuie sa fi pierdut mai demult membrele, deoarece le lipseste centura scapulara si sternul, in timp ce din membrele posterioare nu au mai ramas decat cel mul urme ale bazinului si ale membrelor atrofiate. Se admite ca serprii deriva din saurieni care aveau membre.
In ce priveste alcatuirea corpului la serpri, se constata urmatoarele: capul, trupul si coada nu sunt delimitate, ci trec pe nesimtite dintr-unul intr-altul; delimitarea dintre trup si coada se recunoaste numai pe parte ventrala, dupa despicatura anala. Corespunzator corpului puternic alungit, organele interne sunt, la randul lor, foarte alungite. Plamanul stang este mult atrofiat, iar vezica urinara lipseste cu totul. Numarul vertebrelor trunchiului, legate intre ele prin articulatii sferice, trece de obicei peste 100, iar la serprii - uriasi ajunge la 300 – 430. Cu exceptia primei vertrebrate cervicale, de fiecare vertebra se leaga prin articulatii o pereche de coaste, al caror capat liber se sprijina pe un strat de muschi. Ele se pot misca inainte si inapoi si astfel, in mod direct, ajuta la inaintarea aminalului, iar indirect prin presiunea musculara asupra marginilor posterioare a placilor cutante ventrale, acestea se departeaza in asa fel, incat impiedica alunecarea corpului pe substrat. Aceasta miscare contribuie la serpuire, acea miscare ondulatorie in care fiecare punct al corpului lung urmeaza cu precizie acelasi drum, pe care au alunecat mai inainte capul si gatul.
Capul sarpelui prezinta structuri caracteristice. Pleoapa de jos este o capsula stravezie, trasa peste ochiul mobil si concrescuta cu pleoapa superioara. Cand are loc naparlirea, ochiul naparleste de asemenea. Timpanul si urechea mijlocie lipsesc. Functia redusa a aparatului auditiv este compensata de limba – organ extrem de sensibil. Limba bifurcata, de obicei d