Gibonii


Junglele din estul Asiei si din Oceania sunt aproape unicele medii de viata ale acestor maimute superioare, sau antropoide, ce apartin faunei din zona de clima ecuatoriala si tropicala. Ele sunt grupate în noua specii, ce traiesc în special în Sumatra, Peninsula Malaieziana si Thailanda, precum si în alte insule sau tari din sud-estul marelui continent. Dintre aceste specii, mai importante sunt: Siamangul, Gibonul Mâna-Alba, Gibonul cu par pe crestet, Gibonul Klass, Gibonul Unkava, etc.
Desi sunt maimute antropoide, maimutele asiatice (urangutanii, gibonii, etc.) nu se aseamana cu omul la fel de mult ca antropoidele africane.
Gibonii nu au par pe fata, a carei piele este de culoare închisa, în schimb majoritatea speciilor au fata încadrata de un “chenar” de blana de culoare diferita de cea a restului corpului. Femelele au de obicei aceeasi marime ca masculii, dar la majoritatea speciilor difera culoarea parului. De asemenea chiar speciile gibonilor pot fi recunoscute dupa par, la cele mai multe blana având o culoare cafenie cu nuante de gri-argintiu, însa blana gibonului Mâna-Alba este auriu-roscata.
Gibonii sunt animale arboricole, deci modul lor de deplasare, adaptat mediului de viata, este brachiatia, adica atârnarea în brate. Pentru a se deplasa astfel, ei au brate lungi si puternice, terminate cu degete lungi, ce se agata de ramurile copacilor ca niste cârlige. De asemenea, palmele sunt asemanatoare celor ale omului, cu degetul mare mai departat de celelalte degete; talpile picioarelor sunt late si au si ele degete lungi. Astfel, când sare de pe o creanga pe alta, gibonul are o viteza atât de mare, încât parca zboara.
Animale diurne, gibonii sunt activi mai ales dimineata si dupa-amiaza, odihnindu-se în timpul orelor caniculare. Folosind frunze si ramuri, ei îsi fac un culcus confortabil printre crengile copacilor, unde dorm în timpul noptii.
Majoritatea speciilor traiesc în adevarate “societati”, ce cuprind numeroase familii, alcatuite de o