Grigore Antipa,
cercetator al faunei apelor
 
Ca si Nicolae Leon (fratele lui vitreg, dupa mama), Grigore Antipa (1867-1944) – unul din cei mai mari biologi romani – a fost elevul marelui naturalist Ernst Haeckel, a carui influenta s-a dovedit hotaratoare pentru drumul pe care l-a urmat.
-La Iasi, a avut colegi de liceu pe Racovita si Voinov si a invatat cu profesori straluciti, printre care Cobalcescu, Petru Poni si A.D. Xenopol.
-Si-a facut apoi studiile la Jena – adevarata "fortareata a darvinismului" – ascultand prelegerile lui Haeckel si lucrand in laboratorul acestuia.
-Dupa sase ani de studii la Jena, Antipa isi trece doctoratrul cu mentiunea "Summa cum laude".
-Lucrarea de doctorat a biologului roman aduce o interesanta contributie sistematica, anatomica si histologica la cunoasterea lucernaridelor (meduze fixate), cuprinzand si o serie de descoperiri, printre care aceea a speciei Lucernaria Walteri Ant.
-Domeniul stiintific in care Antipa a obtinut rezultatele cele mai importante a fost hidrobiologia, in aceasta privinta el fiind pe drept cuvant apreciat ca "un precursor si un deschizator de drumuri nu numai pentru stiinta romaneasca, ci chiar pentru stiinta universala".
-Studiind fauna pestilor din Delta Dunarii si Marea Neagra, el a lasat in urma lui una din cele mai complete opere in aceasta directie, concretizata in lucrari de baza ca: Fauna ihtiologica a Romaniei (1909), Pescaria si pescuitul in Romania (1916), Dunarea si problemele ei stiintifice, economice si politice (1921), Regiunea inundabila a Dunarii inferioare (1927), Marea Neagra vol. I (1941).
-Munca stiintifica a lui Grigore Antipa a fost constant orientata spre practica, asa cum reiese limpede din cele 111 lucrari stiintifice pe care le-a publicat.
-Prin straduintele lui Grigore Antipa, a fost creata la Tulcea o statiune de hidrobiologie, iar la Constanta un institut de biooceanografie.
-O deosebita insemnatate prezinta studiile originale intreprinse de Antipa in domeniul manifestarilor i