Ochiul si vederea
Structura si functiile aparatului vizual
Aparatul vizual, cel mai important organ de simt, informeaza sistemul nervos central asupra tuturor modificarilor care au loc în mediul înconjurator.
Functioneaza pe principiul sistemul cibernetic, adica are în exterior globul ocular numit si "aparat de luat vederi", apoi cai de transmisie a mesajului si centri corticali de interpretare a imaginii.
Globul ocular este în general de forma sferica si are o structura formata din trei membrane:
- Membrana externa, numita sclerotica, de culoare alba sidefie, fibroasa si rezistenta, inextensibila la adult, dar usor extensibila în prima copilarie, este numita si scoica sclerala, deoarece mentine forma globului ocular si a fost asemuita cu sistemul osos din alte parti ale organismului. Este formata din fibre conjunctive-elastice, împletite în patru straturi, în sistem de retea de balon, care îi da rezistenta si starea opaca, netransparenta. Aceste fibre iau nastere prin secretarea de substante colagene si mucopolizaharizi a unor celule numite fibrocite. Daca genetic aceste celule nu au mesaj normal de sintetizare a acestor substante, apar fibre cu rezistenta redusa, care prin presiunea continutului globului ocular se alungesc sau îsi modifica forma, putând sa duca la tulburari de refractie cum este miopia, astigmatismul, cheratoconul.
Rolul fiziologic al scleroticei este de a proteja celelalte componente oculare.
Membrana externa, sclerotica, în 1/6 anterioara, la polul anterior îsi modifica structura prin plasarea fibrelor în sistem paralel, ceea ce face ca aceasta portiune sa devina transparenta. Aceasta zona este numita corneea transparenta, prin care patrunde lumina, excitantul specific al ochiului. Corneea poate fi asemuita cu geamul unei încaperi.
Corneea are principalul rol optic de a permite patrunderea radiatiilor luminoase si, prin puterea ei de refractie de 40 de dioptrii, de a devia traiectoria luminii, pentru a ajunge la retina.
- Membrana mijlocie este numita uveea si se împarte în: uveea anterioara si uveea posterioara. Uveea anterioara cuprinde la rândul ei doua elemente: corpul ciliar si irisul.
Corpul ciliar este format de muschii ciliari si procesele ciliare.
Muschii ciliari sunt netezi, nesupusi vointei si functioneaza reflex, având legaturi foarte fine cu lentila cristaliniana transparenta. Îndeplinesc cea mai importanta functie optica oculara si anume punerea la punct a imaginii pe care o fixam de la orice distanta. Aceasta este functia de acomodatie vizuala, necesara unei vederi clare în privirea de la orice distanta dorim. Muschii actioneaza prin contractie sau relaxare asupra cristalinului.
Procesele ciliare, bogat vascularizate, secreta umoarea apoasa necesara mentinerii presiunii normale intraoculare, precum si nutritiei formatiunilor care nu au vase, cum sunt corneea si cristalinul.
Irisul, membrana diafragmatica situata vertical în fata cristalinului este colorata diferit de la subiect la subiect, de la rasa la rasa. Central, irisul are un orificiu numit pupila.
Pupila îsi poate micsora sau mari diametrul în raport cu lumina din mediul exterior, având în mod reflex rolul de a doza cantitatea de lumina ce patrunde în interiorul ochiului pâna la retina.
Uvcea posterioara, cunoscuta si sub numele de coroida, este asemuita cu un burete vascular, deoarece contine aproape în totalitate numai vase de diferite marimi, care au rolul de a hrani retina si celelalte componente oculare.
Coroida contine si un pigment, care realizeaza asa numita camera obscura a ochiului.
- A treia membrana a ochiului este retina, de tip nervos, formata din 10 straturi în care exista 3 tipuri de neuroni: primul neuron: conul si bastonasul; al doilea neuron celula bipolara si al treilea neuron celula ganglionara.
La acest nivel se face transformarea radiatiei luminoase în energie electrica, care transmite mesajul vizual la scoarta cerebrala. Conurile si bastonasele sunt neuronii cei mai importanti, care contin substantele fotosensibile si anume iodopsina si rodopsina, substante care au în compozitia lor ca element esential vitamina A. Conurile sunt asezate în centrul fundului de ochi în zona numita macula optica (pata optica).
Exista în general pâna la aproximativ 8000000 de celule, care se ocupa cu perceperea formei elementelor fixate (simtul formelor) si cu distingerea luminii monocromatice, deci a culorilor (simtul cromatic).
Bastonasele sunt cu aproximatie în numar de peste 60000000 elemente si au proprietatea de a sesiza intensitati de lumina din ce în ce mai reduse, adica permit orientarea în lumina redusa, în întuneric (simtul luminos).
Excitantul specific al acestor celule neuroni este radiatia electromagnetica, adica lumina compusa alba, formata din particule foarte fine numite fotoni sau cuante de lumina.
Cuantele de lumi...