GURAU DOINA
clasa a XII-a H
OCHIUL
Prin ochi primim cele mai multe informatii despre lumea exterioara. Dupa calculele unei cercetator 80% din amintirile pe care le pastram sunt inregistrate prin vedere.
Ochiul are roll de a ne furniza informatii - sub forma unor imagini colorate - despre adancimea, distanta, si miscare obiectelor. Miscandu-l in sus, in jos si lateral, vedem cea mai mare parte a mediului care ne inconjoara.
Daca ne uitam la un aparat de fotografiat, vom putea intelege mai bine cum functioneaza ochiul nostru. Portiunea anterioara ochiului functioneaza ca o lentila optica, la fel ca lentila de stilca a aparatului foto. Lentila optica este un corp cu una sau doua suprafete curbe formate dintr-un material transparent. Lumina patrunsa printr-un asemenea corp se refracta.
Portiunea intunecata din centrul ochiului, pupila, regleaza cantitatea de lumina primita. Cand lumina este slaba, pupila va fi mai mare, daca se micsoreaza, va lasa o cantitate redusa de lumina, la fel ca in cazul diafragmei din spatele aparatului de fotografiat. Stratul din profunzimea globului ocular, retina, corespunde filumului fotografic.
Cum functioneaza ochiul?
Ochiul nostru este mult mai complex decat un aparat foto. Cu ajutorul aparatelor foto nu putem decat fixa imaginile din lumea exterioara pe un film fotografic, in timp ce animalele si oamenii pot interpreta informatia aparuta pe retina si pot actiona potrivit informatiei primite.
Acest lucru este posibil datorita faptului ca prin intermediul nervului optic ochiul are legatura cu creierul. Nervul optic se ataseaza de globul ocular la portiunea posterioara a acestuia printr-un mic pedicul. Informatia optica este transmisaprin nervul optic la creier. Informatiile se transmit sub forma unor impulsuri electrice in creier, care le si decodeaza.
Cei doi ochi privesc din unghiuri putin diferite obiectele din lumea exterioara, de aceea si informatiile trimise la creier sunt oarecum diferite. Creierul nostru insa "invata" inca din primele zile sa asambleze cele doua imagini, de aceea nu vedem obiectele in dublu exemplar. Punand cap la cap cele doua imagini, creierul deduce situarea obicetelor in spatiu si la distanta la care se afla - acesta face posibila vederea tridimensionala.
Creierul transforma imaginea vazuta din pozitie intoarsa in pozitie dreapta. Lumina este refractata in cristalin si va proiecta pe retina o imagine inversata. Deoarece nu putem privi toata viata stand in cap, creierul citeste imaginea sio reintoarce imediat in pozitie dreapta. Pentru a invata acest lucru e nevoie de ceva timp, de aceea bebelusii vad la inceput lumea intoarsa cu capul in jos.
Componentele ochiului
Ochiul uman este asemanator cu o bila. In fata in mijloc exista un strat transparent, putin proeminent, corneea. Aceasta este legata de stratul care formeaza albul ochiului si acopera de jur imprejur globul ocular - sclerotica. Marginile scleroticii sunt prevazute cu o retea bogata de vase sangvine.
Corneea este primul mediu de refractie al luminii - lentila optica - prin care trece lumina. Pozitia si forma ei nu poate fi modificata, si ca urmare, nici distanta focala.
Sub cornee se afla irisul. Acesta da culoare ochiului - de cele mai multe ori caprui, albastru sau verde. Irisul este de fapt un disc musculos, cu o gaura in centru: pupila. Lumina patrunde in interiorul ochiului prin pupila.
Umoarea apoasa dintre cornee si iris ajuta la mentinerea curateniei corneei si indepartarea germenilor.
Adaptarea cristalinului
Imediat dupa iris urmeaza cristalinul, cel de-al doilea mediu de refractie, care este insa mobil si elastic. El este fixatde procesele ciliare. Forma cristalinuluipoate fi modificata cu ajutorul muschilor din corpii ciliari. Cand privim un obiect indepartat, acesti muschi se relaxeaza, cristalinul se lateste si se aplatizeaza. Daca privim un obiect apropiat, cristalinul devine convex.
Spatiul de dupa cristalin, camera posterioara, este umplut de o substanta gelatinoasa - umoarea vitroasa. Lumina care este refractata de cornee si cristalin trebuie sa strabata si corpul vitros, dupa care atinge retina, care tapeteaza fundul ochiului.
Conuri si bastonase
Retina contine aproximativ 130 milioane de celule fotosensibile - conuri si bastonase. Bastonasele sunt foarte sensibile la lumina, dar cu exceptia culorilor albastru si verde, nu pot diferentia culorile. Conurile pot deosebi culorile si maresc claritatea imaginii, dar sunt nefunctionale in conditii de lumina slaba.
Aceasta este explicatia faptului ca in conditii de lumina crepusculara nu vedem clar si culorile dispar, totul apare in nuante de albastru sau verde. In asemenea situatii nu functioneaza decat bas...