PAIUSUL DE LIVEZI – Festuca pratensis Huds


1. Importanta furajera

Valoarea furajera a paiusului de livezi este data de urmatoarele însusiri:
? foliajul bogat si finetea frunzelor confera furajului o valoare nutritiva ridicata;
? rezistenta deosebita la ger, dar sensibil la seceta, motiv pentru care este o buna planta de pajisti în zonele racoroase;
? se foloseste în amestecuri cu golomat si lucerna pentru fânete irigate si cu trifoi alb, raigras peren si golomat pentru pasuni, iar în regiunile colinare si montane în amestecuri complexe folosite prin pasunat sau mixt.

2. Sistematica si soiuri

Genul Festuca cuprinde peste 450 de specii, dintre care trei au o valoare economica mai mare: paiusul de livezi (Festuca pratensis Huds.), paiusul înalt (Festuca arundinacea Sch.) si paiusul rosu (Festuca rubra L.).
Datorita unei variabilitati morfologice si fiziologice mai reduse decât la alte specii, la paiusul de livezi s-au obtinut soiuri amfiploide prin hibridari intergenice: Festuca pratensis x Lolium perene si Festuca pratensis x Lolium multiflorum.



Soiurile create în tara noastra au urmatoarele caracteristici:
Paltar, omologat în anul 1981, este un soi tardiv, poate fi valorificat mixt, rezistenta buna la iernare si medie la boli si cadere.
Este recomandat în zonele cu peste 600 mm precipitatii anual, în amestecuri complexe, unde poate produce 10-11 t / ha fân;
Transilvan, omologat în anul 1988, este un soi semitardiv, destinat exploatarii ca fâneata sau mixt, cu un potential mare de productie de masa verde (peste 50 t / ha) sau samânta (peste 800 Kg/ha);

Paiusul de livezi – Festuca pratensis Huds.



Tâmpa, omologat în anul 1989, rezistent la boli foliare, calitate superioara a furajului, rezistent la iernare. Este un soi tardiv, putând fi valorificat prin pasunat sau mixt si realizeaza productii de peste 40 t / ha masa verde;
Postavar, omologat în anul 1996, este un soi tardiv, dar realizeaza productii mai mari de samânta decât soiul Tâmpa.
Se caracteriz