Biologia a stat o buna perioada de timp sub dominatia unei prejudecati izvorâta dintr-o întelegere gresita. Indusi în eroare de monopolul pe care anumite fiinte vii îl detineau asupra posibilitatilor de miscare, savantii le-au acordat cu darnicie acestora numele de „animale” (anima = suflet), considerându-le a fi singurele posesoare de organe de simt. În felul acesta, plantele erau privite ca vietuitoare inferioare, condamnate la o existenta vegetativa.

Nimic mai fals. Se poate afirma ca, dimpotriva, plantele - potrivit necesitatilor lor proprii - detin posibilitati de investigare a mediului si de actiune deplin corespunzatoare acestor necesitati. De exemplu, fasolea. Aceasta planta obisnuita, cataratoare, foloseste orice obiect înalt pentru a-si ridica frunzele verzi spre Soare. Catararea se realizeaza cu ajutorul cârceilor, care sunt foarte rezistenti si efectueaza o miscare de rotatie complicata. Ei se rotesc pe tot parcursul cresterii, acoperind o suprafata circulara din ce în ce mai mare, cautând, de fapt, un suport pentru a se agata de el. În momentul în care ajung la o distanta de 2-3 cm de un obiect oarecare, miscarea de rotatie este abandonata si cârceii se îndreapta cu hotarâre catre obiectul respectiv. Totul se desfasoara ca si cum fasolea ar „vedea”, dar este vorba despre alte simturi cu care sunt înzestrate plantele.

Lumea plantelor este de o complexitate mult mai mare decât se credea pâna nu de mult. În ea se desfasoara chiar razboaie necrutatoare, purtate cu arme chimice sofisticate. Cercetari facute de catre savanti din lumea întreaga, iar la noi în tara de catre dr. Marioara Godeanu si colaboratorii, au aratat ca plantele detin o certa posibilitate de a stabili legaturi de tip informational cu mediul. Aceste legaturi pot fi pe orizontala - cu alte plante, sau pe verticala – cu omul (în mod sigur) si probabil si cu animale.

Legaturile de comunicare între doua plante au fost demonstrate cu ajutorul termografiei, care a pus în evidenta un câ