Scheletul uman este format din 206 oase separate, unite intre ele prin diferite articulatii. Marimea, respectiv forma diferitelor oase este determinata de functia anatomica. Cel mai mare os este femurul, având 50 de cm, iar cel mai mic este scarita (2,6 mm) , unul din oscioarele auditive.
Oasele pot fi împartite in 4 mari grupe. Oasele lungi sau cilindrice dupa cum le arata si denumire, sunt alungite, usor curbate, au rolul de a amortiza socurile. Din aceasta categorie fac parte oasele gambei, bratului, degetelor. Oasele scurte, sau cubice, sunt colturoase, groase. Asa sunt de exemplu oasele carpiene si tarsiene. Oasele neregulate, conform denumirii, au forme si dimensiuni variate. Formeaza unele parti ale fetei si spatelui. In final oasele late-coastele, craniul, spata- reprezinta scuturi ale oaselor vitale.
 EVOLUTIA CRANIULUI
Capul uman este format in totalitate din 29 de oase Neurocraniul este compus din 8 oase; acestea sunt bine sudate, pentru a proteja creierul sensibil la actiunile din exterior. Alte 14 oase intra in formarea fetei(craniul visceral), in cele 2 urechi mai exista 3 oscioare auditive, iar urmatorul si totodata ultimul os al fetei este mandibula. Cavitatile unor oase craniale reduc greutatea craniului. Oasele fetei protejeaza organele senzoriale ale capului, printre care ochiul si limba. Pe lânga acestea, ofera un sprijin solid in mestecarea hranei, in vorbire, si pentru muschii responsabili de exteriorizarea sentimentelor. Oasele craniului la omul adult sunt bine sudate, in timp ce la nou nascut aceste articulatii sunt usor mobile, pentru a usura patrunderea capului prin ductul genital îngust.
In formarea coloanei vertebrale intra 26 de oase. Cele 7 vertebre cervicale sunt urmate de 12 vertebre dorsale, iar acestea de 5 vertebre lombare late, puternice. Osul sacrum, situat intre oasele care formeaza bazinul, este alcatuit din sudarea a 5 vertebre sacre. Ultima vertebra a coloanei este coccisul. Acesta era format initial din 4 oase care s-au unit.
Oasele care formeaza toracele sunt 25 la numar. Pe cele doua parti sunt aliniate una sub alta 12 perechi de coaste lungi si curbate, in centru fiind situat sternul. La extremitatea posterioara, coastele sunt in legatura directa cu vertebrele dorsale, iar in fata cele 10 perechi superioare de coaste se ataseaza de stern prin intermediul unui cartilaj.
Oasele centurii scapulare, ale bratului, antebratului si mâinii sunt in numar de 64, reprezentând aproximativ o treime din numarul total al oaselor corpului uman. In centura scapulara de o parte si de alta sunt situate cate o clavicula si o spata. Bratul este format dintr-un os, iar antebratul din 2 oase lungi: humerusul, respectiv radiusulul si ulna( prin aceasta anatomistii intelegand regiunea carpometacarpiana si regiunea falangelor). Centura pelviana si piciorul sunt formate din 62 de oase: si acestea reprezinta aproximativ o treime din numarul total de oase. Osul pereche al centurii pelviene, împreuna cu osul sacrum al coloanei vertebrale formeaza bazinul. De aici in jos urmeaza femurul, rotula, tibia si fibula. In regiunea gleznei de o parte si de alta se gasesc cate 7 oase tarsiene, cate 5 oase metatarsiene, si se termina cu cele 2 falange ale degetelor mari, respectiv cele cate 3 falange ale celorlalte degete de la picior.
Structura interna a oaselor: Oasele organismului viu nu sunt deloc atât de uscate , albe si rigide precum am putea crede vazând scheletele expuse in muzee. Osul viu este de culoare cenusie, fiind acoperit de o membrana rezistenta –periost- prin care patrund vasele sangvine si nervii destinati oaselor.
Desi oasele par a fi compacte, in realitate sunt pline de mici cavitati. Sub periost urmeaza compacta osului, sau tesutul osos de tip Havers. Daca facem o sectiune transversala la nivelul unui os, in tesutul compact putem observa o multitudine de mici cercuri. Aceste asa numite canale Havers strabat longitudinal osul, având rolul de a adaposti vasele si nervii care patrund din periost in os. In jurul acestor canale, in mici lacune osoase, sunt situate niste celule de dimensiuni microscopice: celule osoase sau osteocitele, care formeaza partea solida a osului.
Stratul poros, buretos, ce se întinde sub tesutul compact, se numeste tesut osos spongios, cu toate ca si acesta este solid. In sfarsit, in interiorul osului, întâlnim maduva osoasa. Aici este produsa mare parte a celulelor sangvine.
Articulatiile: Scheletul este flexibil datorita articulatiilor care unesc oasele. Unele articulatii sunt insa fixe, oase...