Supraclasa Pisces
Pesti
Caractere generale
Pestii sunt vertebrate exclusiv acvatice si se caracterizeaza prin corp cu forma hidrodinamica acoperit cu solzi de origine dermica. Scheletul lor este cartilaginos sau osos. Se deplaseaza cu ajutorul înotatoarelor perechi si neperechi. Înotatoarele perechi (patru) sunt doua pectorale si doua ventrale, iar cele neperechi (în numar variabil) pot fi 1 – 3 dorsale, 1 – 2 anale si înotatoarea codala. Circulatia sângelui este închisa, simpla, inima este alcatuita din doua camere: un atriu si un ventricul. Temperatura corpului este variabila (poichiloterme). Respiratia este branhiala. Reproducerea este sexuata. Are loc în mediul acvatic, iar fecundatia este, la majoritatea speciilor, externa. Pestii se clasifica în doua clase: clasa pestilor cartilaginosi si clasa pestilor ososi.
Clasa pestilor cartilaginosi
Cuprinde pesti cu schelet cartilaginosi si cu corpul acoperit cu solzi placoizi. Gura asezata ventral sub bot (gura sub terminala), are numerosi dinti. Înotatoarea codala are lobul superior mai mare (heterocerca). Au 5 – 7 perechi de branhii asezate în pungi branhiale care comunica cu exteriorul prin fante branhiale. Le lipseste vezica înotatoare.
Traiesc în apele marilor si oceanelor. Majoritatea sunt rapitori, cunoscuti sub numele de rechini (selacieni): rechinul albastru, rechinul alb, rechinul ciocan, câinele de mare (lung de 1,5 m, prezent si în Marea Neagra), pestele ferastrau, rechinul balena (lung de peste 15 m) etc. O parte din speciile de pesti cartilaginosi sunt bentonice (bentos – zona de fund a marilor) si au corpul puternic turtit dorso-ventral, cu înotatoarele pectorale mult întinse pe laturile corpului: vulpea de mare, pisica de mare, torpila electrica (prezenta si în Marea Mediterana, cu organe electrice ce produc descarcari de 70 – 80 V, cu rol în aparare.
Clasa pestilor ososi
Cuprinde pesti cu scheletul partial sau total osificat, cu corpul acoperit cu solzi ososi. Branhiile sunt asezate în doua camere branhiale, plasate de o parte si de alta a capului si acoperite de câte un opercul. La majoritatea speciilor exista vezica înotatoare. Sunt cei mai numerosi dintre pesti. Populeaza atât apele marine si oceanice, cât si cele dulci. Pestii ososi actuali sunt grupati în mai multe unitati sistematice dintre care cele mai importante sunt: acipenseridele, teleosteeni, dipnoii, si crosopterigienii.
Rechinii
Sunt mai multe specii cunoscute, cel mai fioros pare a fi rechinul albastru. Cu o lungime de peste 10 m înoata de doua ori mai repede decât un vapor.
Majoritatea rechinilor traiesc în marile calde. Se recunosc de la distanta prin corpul lor zvelt, cu o aripa pe spate care despica apa în viteza. Au un bot ascutit, sub care se afla o gura mare. Ambele maxilare sunt prevazute cu dinti puternici, de diferite marimi si forme, totdeauna în perfecta stare de functionare. Dar, în mod surprinzator corpul rechinilor nu contine nici un os. Scheletul lor este în întregime cartilaginos; inclusiv dintii sunt cartilaginosi, dar de o consistenta foarte dura. La fierbere, acest schelet se transforma imediat într-o gelatina. Tot curios este faptul ca vederea rechinilor este destul de slaba. Au însa o mare sensibilitate fata de miros, fata de vibratiile apei, fata de curent si presiunea hidrostatica. Ei simt toate aceste semnale din mediu cu ajutorul unor terminatii nervoase asezate în canalele laterale din lungul corpului.
O alta specie este numita rechinul covor. Are corpul acoperit cu pete care imita covorul, pe care cresc si unele alge. Ajunge astfel sa se confunde cu o planta de stânca. Nevazut nici de dusmani, nici de prada pe care o asteapta. Poate captura cu usurinta tot ce pofteste. Rechinul este peste vivipar, pastrându-si un timp puiul legat de corpul mamei printr-un ombilic. Imediat dupa nastere puiul de rechin consuma cu lacomie scoici, crabi, broaste testoase, alti pesti. Într-un an creste cu peste 1 m.
Ficatul rechinilor contine multa grasime bogata în vitamina A, utilizata uneori în alimentatia oamenilor.
Anual sunt atacate de rechini 700 de fiinte omenesti din care jumatate pier în timpul atacului sau din cauza ranilor. Sansele de salvare sunt de unu la patru, daca atacul are loc în larg, dar urca la o probabilitate consolanta de doua, daca atacul este în apropiere de mal.
Din fericire, însa majoritatea rechinilor (câinele de mare, rechinul de plaja) sunt inofensivi pentru om. Numai pradatorii maritimi mari (rechinul alb, rechinul tigru, rechinul ciocan) pot fi periculosi.
Un rechin are pâna la 3000 de dinti aproximativ ca acele, dispusi pe 6 pâna la 20 de rânduri. Numai primele doua rânduri sunt folosite la hranire. La câteva zile îsi înlocuieste dintele tocit, astfel ca, pe rândul din fata, rechinul are mereu dinti ascutiti. Falcile sunt de 300 de ori mai puternice decât ale unui om. Rechinul îsi urm...