UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANTA
FACULTATEA DE MEDICINA DENTARA SI FARMACIE
SPECIALIZAREA FARMACIE
CHIMIE ANALITICA
ANTIMONIUL SAU STIBIUL
Stare naturala si obtinere.
Principalul mineral de antimoniu este stibina, Sb2S3, ale carei cristale prismatice au forma unor ace ascutite cenusii, lucioase,ajungand pana la15-20 cm lungime; formeaza adesea agregate asemanatoare cu spinii unui arici. In natura se gaseste antimoniu metalic in forma unor cristale mixte cu arsen, in mineralul al-emontit, hexagonal.Ca sulfura mixta cu alte metale se mai gaseste antimoniu in mineralele: Fe-argintii, jahlerze sau tetraedrite, cu compozitia aproximativa. C:l3SbS3,continand alte metale, boumonita, CuPbSbSa etc
Antimoniul metalic se obtine. din stibina; prin topire eu fer, cu care da sulfura feroasa:
Sb2S3 + 3 Fe ( 3 FeS + 2 Sb
AntimoniuI, topindu-se la temperatura mai joasa decat suIfura feroasa, este usor separat de aceasta.
O alta metoda consta in prajirea stibinei la aer, pentru a o trece in oxid, care apoi se reduce cu carbune:
SbZS3 + 5 O2(SbZ04 + 3 S02
Sb204 + 4 C (2 Sb + 4 CO
Prin reducere cu suflatorul, pe carbune se poate usor obtine din stibina sau din oxid de antimoniu o bobita de antimoniu metalic lucios (deosebire fata de arsen).
Antimoniul.se intrebuinteaza, aliat cu plumb (asa numitul plumb tare),pentru tevi de apa si scurgeri, cu plumb si staniu, pentru fabricarea literelor de tipar si cu staniu, plumb si cupru ca metal alb de lagare.
Stari alotropice si proprietati.
Antimoniul, obtinut in modul indicat mai sus, are aspect si luciu metalic, culoare alba argintie batind putin in albastru si structura cristalina macroscopica (hexagonala, izomorfa cu a arsenului). In reteaua stratificata a antimoniului, de acelasi tip cu a arsenului, fiecare atom are trei atomi vecini mai apropiati (la 2,87 A) si alti trei mai departati (la 3,37 A).
Antimoninl este casant, asa ca poatc fi pulverizat in mojar. Conduce curentul electric slab, cam la fel ca arsenu1. Se topeste 1a 630Q si fierbe la 1645°.
Se cunoaste si o forma alotropica galbena nemetalica, analoga arsenului galben, dar mai nestabila decat acesta .Se obtine prin oxidarea hidrogenului antimoniat lichid, la -90°,.cu oxigen continind ozon. Se transforma repede, chiar la temperaturi joase, in antimoniu metallic.
In prezenta aerului, antimoniul arde pe la 800°, dind un fum alb de trioxide de antimoniu; pulverizat, se aprinde cand este aruncat intr-un vas cu clor gazos, dind pentaclorura de antimoniu. Acidul clorhidric si sulfuric nu ataca antimoniul; acidul azotic il oxideaza, dupa concentratie, pina la trioxidul sau pentoxidul de antimoniu, respectiv pina 1a produsii de hidratare ai acestuia.
Hidrogenul antimoniat, SbH3, se obtine prin aceleasi procedee ca hidrogenul arseniat si se aseamana mult cu acesta dar este inca si mai nestabil (entalpiade formare H = +82 kca1/mol). Hidrogenul antimoniat este la temperatura camerei, un gaz (p.f. -17°, p.t. -88,5°) cu miros neplacut. Descornpunerea are loc chiar 1a temperatura camerei, deosebit de repede atunei cand peretii vasului in care este continut sunt aspri sau cand sunt acoperiti cu o oglinda de antimoniu, de la o experienta anterioara. Incalzit la 200°, hidrogenul antimoniat pur explodeaza.
Pata sau oglinda neagra de antimoniu se deosebeste de pata de. arsen obtinuta in conditii asemanatoare , prin aceea ca ea nu se dizolva in hipocIorit de sodiu, in timp ce pata de arsen se dizolva usor.
Combinatiile antimoniului cu halogenii.
1.Trifluorura de antimoniu, SbF3, se separa sub forma de cristale incolore, la evaporarea unei solutii de Sb203 ...