Antimoniul


Stare naturala si obtinere.

Principalul mineral de antimoniu este stibina, Sb2S3, ale carei cristale prismatice au forma unor ace ascutite cenusii, lucioase,ajungand pana la15-20 cm lungime; formeaza adesea agregate asemanatoare cu spinii unui arici. In natura se gaseste antimoniu metalic in forma unor cristale mixte cu arsen, in mineralul al-emontit, hexagonal.Ca sulfura mixta cu alte metale se mai gaseste antimoniu in mineralele: Fe-argintii, jahlerze sau tetraedrite, cu compozitia aproximativa. C:l3SbS3,continand alte metale, boumonita, CuPbSbSa etc
Antimoniul metalic se obtine. din stibina; prin topire eu fer, cu care da sulfura feroasa:

Sb2S3 + 3 Fe ( 3 FeS + 2 Sb

AntimoniuI, topindu-se la temperatura mai joasa decat suIfura feroasa, este usor separat de aceasta.
O alta metoda consta in prajirea stibinei la aer, pentru a o trece in oxid, care apoi se reduce cu carbune:

SbZS3 + 5 O2(SbZ04 + 3 S02
Sb204 + 4 C (2 Sb + 4 CO

Prin reducere cu suflatorul, pe carbune se poate usor obtine din stibina sau din oxid de antimoniu o bobita de antimoniu metalic lucios (deosebire fata de arsen).
Antimoniul.se intrebuinteaza, aliat cu plumb (asa numitul plumb tare),pentru tevi de apa si scurgeri, cu plumb si staniu, pentru fabricarea literelor de tipar si cu staniu, plumb si cupru ca metal alb de lagare.

Stari alotropice si proprietati.

Antimoniul, obtinut in modul indicat mai sus, are aspect si luciu me