Arme de distrugere in masa


Inventie diabolica a mintii umane, armele de distrugere în masa sunt dispozitive de lupta destinate distrugerii unei forte mult superioare a inamicului cu munitie cât mai putina din partea agresorului.
Fara exceptie aceste arme de distrugere în masa afecteaza, uneori ireversibil, mediul înconjurator ducând la grave dezechilibre ecologice.
Putem spune ca dorinta omului de a înfrânge un dusman mult superior, cu cât mai putin efort, se pierde în negura timpului. Este suficient sa ne amintim vasele cu apa clocotita sau cu untdelemn încins aruncate din turnurile cetatilor de catre aparatorii acestora sau cu ajutorul catapultelor, ca sa avem o imagine cât de cât a acestei dorinte.
Mai mult, niste versete din Vechiul Testament (Biblia) care se refera la distrugerea unor cetati de pe malul Marii Moarte, Sodoma si Gomora, descriu interventia divina printr-un tablou ce seamana izbitor cu folosirea unor arme de distrugere în masa, inexistente la acea vreme.(„…Iar Domnul a slobozit apoi peste cele doua cetati ploaie de pucioasa si foc…”).
Armamentul de distrugere în masa a fost dezvoltat în principal în trei directii:
Arme nucleare (A) , engl (N)
Arme biologice (B)
Arme chimice (C)

Armele biologice
Constau în microorganisme (bacterii si virusi) a caror virulenta si contagiozitate au fost mult sporite prin procedee de laborator, astfel facându-i rezistenti la tratamentul obisnuit.
Aceste culturi microbiologice sunt apoi folosite ca atare, pentru contaminarea surselor de apa, depozitelor de hrana sau a terenului (prin pulverizarea de aerosoli) care urmeaza sa fie traversat de trupele inamice, sau sunt inoculate pe diverse organisme – vector (purtatori) – insecte parazite (purici, paduchi, plosnite), rozatoare (sobolani, soareci). Inocularea pe organisme – vector face si mai dificila munca de decontaminare, deoarece sunt alese animale care se reproduc foarte repede, urmasii fiind si ei contaminati, la rândul lor. Animalele – vector sunt apoi lansate